Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 196 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 243 alin. (1) sintagma "nescadenta la data publicarii" din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 23 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) sintagma "nescadentã la data publicãrii" din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Smithfield Ferme" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.349/108/2009 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 511D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autoarea acesteia solicitã extinderea sferei celor care beneficiazã de dreptul de a face opoziţie, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 176/R din 27 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.349/108/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) cu referire la sintagma "nescadentã la data publicãrii" din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din 2 noiembrie 2011, pronunţatã de Tribunalul Arad - Secţia comercialã, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Smithfield Ferme" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã având ca obiect opoziţie la divizare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prin includerea sintagmei "şi care nu este scadentã la data publicãrii" se aduce atingere dreptului de acces la justiţie a unui important segment al creditorilor - titularii creanţelor scadente la data publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare, neexistând o justificare obiectivã şi rezonabilã pentru a nu permite creditorilor cu creanţe exigibile formularea opoziţiei. Cât timp legea instituie principiul rãspunderii solidare a societãţilor rezultate în urma divizãrii, prezumând astfel caracterul nelegal al proiectului de divizare, elementul de nelegalitate trebuie sã poatã fi invocat de creditorii titulari de creanţe scadente, nu doar de creditorii unor creanţe nescadente. Principiul egalitãţii presupune interzicerea acordãrii de privilegii şi interzicerea discriminãrilor fãrã a exista un scop legitim, o justificare rezonabilã şi proporţionalitate în mijloacele aplicate. Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Protocolul nr. 12 la Convenţie interzic discriminarea, or, prin dispoziţiile criticate se instituie un tratament diferit al creditorilor aflaţi în situaţii similare, elementele comune fiind dreptul de creanţã împotriva societãţii ce urmãreşte divizarea şi posibilitatea de a suferi un prejudiciu ca urmare a punerii în aplicare a proiectului de divizare. Nu existã elemente substanţiale suficient de puternice pentru a justifica regimul diferenţiat.
De asemenea, aratã cã, "în fapt, se întâlnesc adesea situaţii în care proiectele de divizare nu fac nicio referire la distribuirea obligaţiilor între societãţile rezultate în urma divizãrii", astfel cum este cazul şi în speţã, iar în "lipsa unui proiect de divizare întocmit cu respectarea strictã a cerinţelor legale, remediul subsidiar oferit de art. 243 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 poate pune serioase probleme în practicã".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã, cu ocazia soluţionãrii şi admiterii recursului declarat împotriva Încheierii pronunţate de Tribunalul Arad prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã exceptarea creditorilor cu creanţe scadente la data publicãrii proiectului de divizare de la posibilitatea de a contesta divizarea în condiţiile art. 243 din Legea nr. 31/1990 se întemeiazã pe posibilitatea acestor creditori de a solicita executarea silitã, prerogativã ce nu se regãseşte în cazul creditorilor cu creanţe nescadente. Ar fi lipsitã de interes exercitarea opoziţiei de cãtre creditorii titulari ai creanţei scadente, cât timp admiterea opoziţiei determinã chiar exigibilitatea creanţei - exigibilitate ce existã în cazul creanţei scadente la data publicãrii proiectului de divizare, prin ipotezã, chiar la momentul sesizãrii instanţei. Prin urmare, "elementul substanţial" la care face referire însuşi autorul excepţiei îl constituie posibilitatea de a suferi un prejudiciu, posibilitate care, în cazul creditorului cu o creanţã scadentã, nu are o justificare obiectivã. Diferenţa de tratament juridic se justificã tocmai prin aceastã posibilitate a creditorului titular al creanţei exigibile de a solicita executarea din partea debitorului ce intenţioneazã sã se dividã.
Atitudinea omisivã a creditorului cu o creanţã scadentã nu justificã acordarea unor garanţii suplimentare pentru executarea silitã viitoare a obligaţiei, în sensul art. 243 din Legea nr. 31/1990, modificatã şi completatã prin Legea nr. 441/2006, în acord cu prevederile Directivei a VI-a (82/891/CEE) privind societãţile comerciale pe acţiuni, care prevede obligaţia statelor membre de a realiza "un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor societãţilor implicate în divizare ale cãror creanţe sunt anterioare datei publicãrii proiectului de divizare şi nu sunt scadente la data publicãrii". De asemenea, aratã cã principiul egalitãţii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, astfel încât dispoziţiile criticate nu contravin art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 243 alin. (1) sintagma "nescadentã la data publicãrii" din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale au fost modificate prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, aceastã modificare aplicându-se doar operaţiunilor de fuziune şi divizare pentru care proiectul de fuziune, respectiv proiectul de divizare va fi publicat dupã data intrãrii în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţã, potrivit prevederilor art. II din aceeaşi ordonanţã de urgenţã.
Însã dispoziţiile art. 243 alin. (1) au fost modificate prin articolul unic pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 2/2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 2 martie 2012, care nu mai conţin o dispoziţie similarã celei cuprinse în art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 90/2010. În consecinţã, Curtea, conform jurisprudenţei sale, prin prezenta decizie urmeazã sã se pronunţe asupra acestor dispoziţii, care au urmãtoarea redactare: "(1) Creditorii societãţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvatã a intereselor lor. În vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor care deţine o creanţã certã, lichidã şi anterioarã datei publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalitãţile prevãzute la art. 242, nescadentã la data publicãrii, a cãrei satisfacere este pusã în pericol prin realizarea fuziunii/divizãrii, poate face opoziţie, în condiţiile prezentului articol."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) - "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 - "Accesul liber la justiţie" şi art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". De asemenea, sunt menţionate art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Protocolul nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Curtea observã cã soluţia legislativã criticatã a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind Decizia nr. 684 din 5 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 3 iunie 2009 şi Decizia nr. 989 din 8 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 3 august 2010.
Curtea constatã cã, astfel cum reiese din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta este nemulţumitã de faptul cã, potrivit art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, doar creditorii societãţilor care iau parte la fuziune sau la divizare şi a cãror creanţã este anterioarã datei publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare, care nu este scadentã la data publicãrii, pot face opoziţie, considerând cã, astfel, se instituie o discriminare.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la interzicerea discriminãrii, precum şi a celor privind accesul la justiţie, prin deciziile menţionate, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, Curtea a reţinut cã prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se referã la posibilitatea creditorilor unei societãţi comerciale care îşi înceteazã existenţa, prin fuziune sau divizare, de a face opoziţie, în scopul protejãrii intereselor lor. Dreptul la opoziţie aparţine numai creditorilor ale cãror creanţe sunt anterioare şi nescadente la data publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce priveşte susţinerea existenţei unei inegalitãţi de tratament juridic între creditorii unei societãţi comerciale supuse fuziunii sau divizãrii, în sensul cã aceştia pot face sau nu opoziţie în funcţie de data scadenţei creanţei, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii, în mãsura în care acesta nu presupune decât instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite.
Aşadar, nu se poate susţine o egalitate de situaţii între creditorii ale cãror creanţe nu sunt scadente la data publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare a societãţii comerciale debitoare, faţã de acei creditori care deţin creanţe scadente la aceastã datã. Prin urmare, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificatã de Parlamentul României prin Legea nr. 74/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cãrora "O diferenţã de tratament întemeiatã pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie."
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat cã, dimpotrivã, legiuitorul a conferit creditorilor cu creanţe scadente la data publicãrii mijlocul procedural de a-şi valorifica creanţele în situaţia imposibilitãţii recurgerii la opoziţie, în condiţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel, potrivit art. 243 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cazul divizãrii, toate societãţile beneficiare sunt rãspunzãtoare pentru o obligaţie transferatã în conformitate cu proiectul de divizare şi nerealizatã, în limita activelor nete care le-au fost transferate prin divizare, cu excepţia societãţii cãreia i-a fost transferatã obligaţia respectivã, care rãspunde nelimitat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. În continuarea celor arãtate mai sus, Curtea reţine cã atâta timp cât legea instituie principiul rãspunderii solidare a societãţilor rezultate în urma divizãrii, elementul de nelegalitate al proiectului de divizare trebuie sã poatã fi invocat de creditorii titulari de creanţe scadente, nu doar de creditorii unor creanţe nescadente. Legea nu prevede de plano caracterul nelegal al proiectului de divizare, aceasta fiind o susţinere personalã a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivã, caracterul legal al acestuia se prezumã. Dacã s-ar accepta aceastã concluzie, s-ar admite, implicit, cã legiuitorul permite iniţierea de proiecte de divizare nelegale, ceea ce ar fi inadmisibil. Rãspunderea solidarã este instituitã tocmai în consideraţia faptului cã în mod excepţional ar putea exista şi proiecte de divizare nelegale, însã, în atare situaţie, caracterul nelegal al acestora trebuie dovedit, nicidecum prezumat.
Însã aceastã ipotezã nu înlãturã şi nu anuleazã caracterul constituţional al reglementãrii şi nu susţine inegalitatea de tratament juridic între cele douã categorii de creditori, dintre care prima, creditorii cu creanţe scadente, se bucurã de alt tip de protecţie, putând sã îşi punã în executare creanţele, în timp ce cea de-a doua categorie nu se bucurã de aceastã protecţie.
Din punctul de vedere al creditorilor ce deţin creanţe scadente s-ar putea ca proiectul de divizare chiar sã îi avantajeze, iar acest caracter nelegal sã fie dedus doar din perspectiva creditorilor cu creanţe nescadente.
În acest sens, în mod corect instanţa de judecatã reţine cã "elementul substanţial" la care face referire autorul excepţiei îl constituie posibilitatea de a suferi un prejudiciu, posibilitate care, în cazul creditorului cu creanţã scadentã, nu are o justificare obiectivã.
3. Distinct de acestea, Curtea reţine cã modificãrile succesive aduse Legii nr. 31/1990 au fost fãcute ca urmare a necesitãţii alinierii legislaţiei româneşti la standardele impuse de acquis-ul comunitar, ţinând seamã de directivele Parlamentului European şi ale Consiliului, printre care şi a şasea Directivã a Consiliului nr. 82/891/CEE din 17 decembrie 1982, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societãţilor comerciale pe acţiuni, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene seria L nr. 378 din 31 decembrie 1982, care dispune cã legislaţiile statelor membre trebuie sã prevadã un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor societãţilor implicate în divizare ale cãror creanţe sunt anterioare datei publicãrii proiectului de divizare şi nu sunt scadente la data publicãrii.
4. În ceea ce priveşte pretinsa înfrângere a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observã cã aceastã criticã nu poate fi primitã, întrucât nu s-a constatat încãlcarea vreunei prevederi constituţionale care consacrã drepturi sau libertãţi fundamentale.
5. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la faptul cã în practicã se întâlnesc situaţii în care proiectele de divizare nu fac nicio referire la distribuirea obligaţiilor între societãţile rezultate în urma divizãrii, astfel cum este cazul şi în speţã, iar "remediul subsidiar oferit de art. 243 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 poate pune serioase probleme în practicã", în lipsa unui proiect de divizare întocmit cu respectarea strictã a cerinţelor legale, Curtea observã cã acestea sunt probleme ce ţin de aplicarea legii, aspect ce nu intrã în atribuţiile instanţei de contencios constituţional.
6. Într-o atare situaţie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 243 alin. (1) sintagma "nescadentã la data publicãrii" din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) sintagma "nescadentã la data publicãrii" din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Smithfield Ferme" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.349/108/2009 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
