Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 196 din 13 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 416 din 13 iunie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 5.180/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea exceptiei, ci reprezintã o mãsura luatã de legiuitor pentru asigurarea unei mai bune administrãri a justiţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.180/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Rodica Neagu într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursului impotriva unei sentinţe prin care s-a admis acţiunea reclamantei Asociaţia de locatari, obligând autoarea exceptiei la plata sumei reprezentând cote de întreţinere restante şi penalitãţi de întârziere. În cadrul recursului, autoarea exceptiei a formulat o cerere de recuzare, care i-a fost respinsã prin încheiere.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate impiedica accesul liber la justiţie, incalcand astfel art. 21 din Constituţie, întrucât nu se da posibilitatea atacarii încheierii prin care s-a respins recuzarea, în cazul în care cererea de recuzare a fost formulatã în recurs. Totodatã, susţine ca se incalca şi prevederile art. 128 din Constituţie, referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece dispoziţiile criticate nu asigura exercitarea dublului grad de jurisdicţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât accesul la justiţie al partii este asigurat tocmai prin posibilitatea de a formula cererea de recuzare. În ceea ce priveşte folosirea cãilor de atac, dispoziţiile criticate prevãd ca încheierea de respingere a recuzãrii poate fi atacatã numai o data cu fondul, ceea ce nu contravine art. 128 din Constituţie, care lasa la aprecierea legiuitorului condiţiile şi limitele în care pot fi exercitate cãile de atac.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât soluţionarea cererilor de recuzare se face potrivit unor reguli speciale, derogatorii de la prevederile dreptului comun, iar potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 şi 128, competenta, procedura de judecata şi cãile de atac sunt reglementate prin lege. Astfel, dispoziţiile criticate consacra o regula fireasca, a carei ratiune consta în înlãturarea posibilitãţilor de tergiversare a cauzei. Încheierea de respingere a cererii de recuzare este supusã aceleiaşi cai de atac ce poate fi exercitatã impotriva hotãrârii de fond, iar dacã aceasta din urma nu este susceptibilã de a forma obiectul vreunei cai de atac, atunci nici încheierea respectiva nu poate fi atacatã, ceea ce constituie o "soluţie judicioasã, de tradiţie, care consacra o procedura operativã [...]". Ca atare, dispoziţiile criticate asigura accesul liber la justiţie, care, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant, nu presupune în toate cazurile accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, invocand în aces sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 129/1995.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie, ci, dimpotriva, asigura exercitarea acestui drept constituţional, instituind o mãsura necesarã pentru o mai buna administrare a justiţiei, evitand tergiversarea cauzelor. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, procedura de judecata intra în competenta legiuitorului, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã, de exemplu, prin Decizia nr. 45/1999 şi prin Decizia Plenului nr. 1/1994.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul conţinut:
"Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã la nici o cale de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul.
Când instanta superioarã de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsã, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanta."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, în realitate, aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civilã, care prevãd posibilitatea atacarii încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare numai o data cu fondul.
Nu se poate retine, asa cum fãrã temei susţine autoarea exceptiei, ca prin textul de lege criticat se incalca prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, cãci cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stãtãtoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedura integrata procesului în curs de judecata, al carei scop este tocmai asigurarea desfãşurãrii normale a judecaţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, legiuitorul a prevãzut posibilitatea atacarii numai o data cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţeazã sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţeazã recuzarea, care nu sunt supuse la nici o cale de atac.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 128 din Legea fundamentalã, reglementarea cãilor de atac este lãsatã la latitudinea legiuitorului ordinar, ceea ce îi permite acestuia sa excepteze de la exercitarea lor, atunci când considera necesar, anumite hotãrâri judecãtoreşti, asa cum a procedat prin alin. 1 al art. 34 din Codul de procedura civilã.
Totodatã, Curtea constata ca dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecata, care, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenta sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli speciale.
Cu privire la dispoziţiile art. 34 din Codul de procedura civilã, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 5.180/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 mai 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
