Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 196 din 12 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^3 alin. 2 teza intai, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 642 din 8 decembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de cãtre Iustinian Minculescu în Dosarul nr. 535/2000 al Tribunalului Arges - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde avocatul Gheorghe Ionescu, pentru Iustinian Minculescu, lipsind Florian Tuca, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca textele criticate incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi ale art. 24 privind garantarea dreptului la apãrare. Se arata ca partii care a fost prezenta la dezbateri, însã din cauza amânãrii pronunţãrii nu a mai fost prezenta la pronunţare, ar trebui sa i se comunice o copie de pe dispozitivul hotãrârii, termenul de exercitare a cãilor de atac curgand astfel de la comunicare, sau ar trebui citata la pronunţarea hotãrârii.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, cu motivarea ca necitarea pãrţilor la pronunţare şi curgerea termenului de exercitare a cãilor de atac de la pronunţare, în situaţia amânãrii pronunţãrii, nu incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi nu restrang dreptul la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, observa urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 535/2000, Tribunalul Arges - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Iustinian Minculescu, recurent-inculpat în recursul declarat impotriva Sentinţei penale nr. 77 din 16 februarie 2000 a Judecãtoriei Curtea de Arges.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 din Constituţie. În opinia autorului exceptiei, pãrţile pentru care pronunţarea hotãrârii s-a amânat, fãrã culpa lor, şi care nu au fost citate la termenul fixat pentru pronunţare sunt supuse unui tratament juridic diferenţiat, discriminatoriu, fata de pãrţile care au putut afla rezultatul deliberãrii în aceeaşi zi în care a avut loc dezbaterea. Pe de alta parte, se arata în continuare, nici o dispoziţie legalã nu obliga instanţele de judecata sa facã apelul şi sa menţioneze prezenta pãrţilor la pronunţare. În susţinerea îngrãdirii exerciţiului dreptului la apãrare se precizeazã ca partea lipsa la pronunţare, "neputând afla în timp util rezultatul judecaţii, nu poate exercita în termen legal calea de atac a apelului sau a recursului, în acest fel hotãrâri judecãtoreşti poate nelegale şi netemeinice rãmân definitive, cu consecinţele de rigoare".
Tribunalul Arges - Secţia penalã, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciazã ca normele procedurale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi celor ale art. 24 din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 310 alin. 1 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora hotãrârea se pronunţa în şedinţa publica, sunt de natura sa garanteze respectarea drepturilor procesuale şi constituţionale ale tuturor pãrţilor în procesul penal. Nici dispoziţia privind necitarea pãrţilor la pronunţare - arata instanta - nu poate fi privitã ca fiind neconstitutionala, deoarece partea cãreia i s-a amânat pronunţarea afla acest lucru în aceeaşi zi, cu ocazia pronunţãrii în şedinţa publica a celorlalte hotãrâri, iar necomunicarea copiei de pe dispozitiv nu contravine dispoziţiilor art. 360 din Codul de procedura penalã, care indica expres persoanele cãrora li se comunica hotãrârea.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca textele legale atacate sunt constituţionale; la pronunţare pãrţile nu sunt citate datoritã anunţãrii în şedinţa publica, la încheierea dezbaterilor, a amanarilor şi a datei pronunţãrii, astfel încât pãrţile sunt considerate ca au luat termen în cunostinta. În plus, indiferent dacã au fost sau nu prezente la dezbateri, pãrţile au acces liber la dosar şi la registrele instanţei privitoare la activitatea de judecata, putând lua cunostinta de faza în care se afla dosarul. Este necesar, se arata în continuare, a fi facuta distincţie între dreptul constituţional la apãrare şi dreptul de exercitare a cãilor de atac. În acest sens se apreciazã ca dispoziţiile art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, sunt în strânsã legatura cu art. 128 din Constituţie, şi nu cu art. 24. Dispoziţiile constituţionale ale art. 128 fac "trimitere la lege în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din Codul de procedura penalã:
- Art. 385^3 alin. 2 teza întâi: "Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, [...] caii de atac se aplica în mod corespunzãtor.";
- Art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze: "Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.";
- Art. 310 alin. 2 teza întâi: "La pronunţarea hotãrârii pãrţile nu se citeaza".
Normele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat".
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea observa ca autorul exceptiei are în vedere ipoteza în care una dintre pãrţile procesului penal este prezenta la dezbatere, dar lipseşte la pronunţarea hotãrârii, amânatã la alt termen, ulterior zilei în care a avut loc dezbaterea, termen pentru care nu mai este citata. Susţine ca, într-o asemenea situaţie, partea respectiva suferã un tratament juridic inegal, dezavantajos, în comparatie cu partea cãreia hotãrârea i s-a dat în ziua dezbaterii şi a fost prezenta la pronunţare, întrucât în ambele situaţii termenul de apel sau de recurs curge de la pronunţare. Sub un alt aspect, partea necitata şi absenta la termenul de pronunţare amânat nu poate afla în timp util soluţia data în cauza pentru a exercita cãile legale de atac, fiindu-i astfel îngrãdit exerciţiul dreptului la apãrare.
Examinând textele de lege criticate, Curtea nu poate retine încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, înscris la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Ambele categorii de pãrţi ale procesului penal pot exercita cãile legale de atac în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii. Asadar nu tratamentul juridic este diferit, ci situaţia concretã în care se afla pãrţile: una, fiind prezenta la pronunţare, afla de îndatã rezultatul deliberãrii, iar cealaltã, fiind lipsa la pronunţare, trebuie sa depunã diligente suplimentare pentru cunoaşterea soluţiei şi, poate, va avea mai puţin timp la dispoziţie pentru a se hotãrî dacã declara sau nu apel ori recurs, dupã caz.
Curtea constata ca aceste deosebiri ale situaţiilor în care se afla diferite pãrţi din proces, prezente sau lipsa la pronunţarea hotãrârii, nu impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Partea prezenta la dezbateri nu se mai citeaza la pronunţare, întrucât ea, în mod real, poate afla data la care se va face pronunţarea. Potrivit dispoziţiilor art. 306 din Codul de procedura penalã hotãrârea se pronunţa de îndatã dupã încheierea dezbaterilor, deliberarea şi pronunţarea putând fi amânate pentru motive temeinice cel mult 15 zile. Este la libera opţiune a fiecãrei pãrţi dacã asteapta sau nu pana la terminarea şedinţei de judecata şi a deliberãrii, pentru a afla imediat rezultatul. Amânarea deliberãrii şi a pronunţãrii se dispune printr-o încheiere care este tot o hotãrâre, ce se pronunţa în şedinţa publica, în condiţiile prevãzute la art. 310 alin. 1 din Codul de procedura penalã, fiecare dintre pãrţile prezente la dezbateri putând lua la cunostinta termenul la care se va pronunţa hotãrârea de rezolvare pe fond a cauzei.
Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susţinerile autorului exceptiei, în sensul ca dispoziţiile legale criticate ingradesc exerciţiul dreptului la apãrare de cãtre pãrţile procesului penal şi ca incalca astfel prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie. Exercitarea cãilor de atac de cãtre toate pãrţile procesului, ca parte componenta a dreptului la apãrare, este prevãzutã ca un act procesual în art. 128 din Constituţie, potrivit cãruia "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". De asemenea, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Legea procesual penalã, prin reglementarea condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, inclusiv a termenelor şi a momentului de la care acestea încep sa curgã, nu restrânge pentru nici o parte exerciţiul dreptului la apãrare şi nici al celui de declarare a apelului sau a recursului. Sub acest aspect Curtea constata ca toate pãrţile procesului penal au asigurata, în mod efectiv, posibilitatea de a cunoaşte termenul la care se face deliberarea şi pronunţarea hotãrârii. Partea care, indiferent din ce motive, nu este prezenta la pronunţare dispune de numeroase posibilitãţi de informare pentru a afla rezultatul deliberãrii în timp util în vederea exercitãrii cãilor de atac, dacã o considera necesarã. În cazul în care, din motive obiective, independente de vointa şi de culpa sa, nu a putut participa la dezbateri sau la pronunţare ori nu a putut exercita cãile de atac în termen legal, drepturile partii respective sunt aparate prin dispoziţiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "Apelul declarat dupã expirarea termenului prevãzut de lege este considerat ca fiind fãcut în termen, dacã instanta de apel considera ca întârzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executãrii pedepsei sau a despãgubirilor civile". Aceasta reglementare, potrivit dispoziţiilor art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedura penalã, se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3, teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Iustinian Minculescu în Dosarul nr. 535/2000 al Tribunalului Arges-Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
