Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 194 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cominco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.841/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, având în vedere cã prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 august 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 26.841/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cominco" - S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect suspendarea unei hotãrâri AGA.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia aratã cã <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi previzibilitate, astfel cum sunt ele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu oferã criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii. De asemenea, se aratã cã acest text acordã instanţei posibilitatea de a suspenda hotãrârea adunãrii generale a acţionarilor fãrã a obliga reclamantul la plata cauţiunii, sau, dacã aceasta se stabileşte, nu are în vedere un criteriu legal, ci unul arbitrar, ceea ce este de naturã a încãlca dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari. În opinia autorului excepţiei, se creeazã astfel un regim privilegiat acţionarilor minoritari, care pot exercita acest drept legal în scop pur şicanator.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodatã, aratã cã prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia, Curtea reţine cã, deşi a fost sesizatã de instanţa de judecatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 , din motivarea excepţiei, precum şi din considerentele încheierii de sesizare rezultã cã obiect al excepţiei îl constituie numai dispoziţiile <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
- Art. 133 alin. (2) "Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã.
Analizând excepţia, Curtea constatã cã prevederile <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia fiind ridicatã de acelaşi autor şi cu o motivare identicã într-un alt dosar aflat pe rolul instanţei constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 911 din 5 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea, fãcând referire la jurisprudenţa anterioarã, a reţinut cã reglementarea criticatã reprezintã o normã de procedurã, a cãrei stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Totodatã, Curtea a constatat cã textul legal contestat permite instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârii luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective.
Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat cã acestea nu au incidenţã în cauzã, nepunându-se problema, în acest caz, a aplicãrii cu prioritate a unui tratat internaţional privind drepturile omului faţã de dreptul intern.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cominco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.841/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
