Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 194 din 12 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 13 decembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Constantin Paunescu în Dosarul nr. 10.706/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal a lipsit autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Asupra prevederilor art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 48/2000 şi a constatat ca acestea sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 10.706/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã, prin apãrãtor, de Gheorghe Constantin Paunescu, având calitatea de inculpat în cauza.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora invinuitul sau inculpatul care locuieşte în strãinãtate se citeaza prin scrisoare recomandatã, iar recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi pe cel al garantarii dreptului la apãrare, prevãzute la art. 16 alin. (1) şi (2), respectiv la art. 24 alin. (1) din Constituţie. Conform susţinerilor autorului exceptiei, abaterea de la regula generalã înscrisã la art. 178 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care stabileşte modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, prin excepţia prevãzutã la art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã, "se creeazã un tratament juridic diferit, în ceea ce priveşte procedura de citare, între invinuitul sau inculpatul care locuieşte în ţara şi cel care locuieşte în strãinãtate". În legatura cu nerespectarea dreptului la apãrare autorul exceptiei susţine ca "art. 24 alin. (1) din Constituţie garanteazã dreptul la apãrare, scop pe care art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã îl eludeaza".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece invinuitul sau inculpatul care locuieşte în strãinãtate se afla într-o situaţie diferita fata de cel care locuieşte în ţara, ceea ce justifica şi impune chiar un tratament juridic diferenţiat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã nu contravin principiului consacrat la art. 16 din Constituţie, întrucât "tuturor persoanelor le sunt aplicate aceleaşi reguli procedurale. Existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma respectarea acestui principiu, deoarece aplicarea acelor norme nu se face în mod discriminatoriu". În susţinerea acestei aprecieri se citeaza Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. În acelaşi punct de vedere se considera, în continuare, ca "nu se incalca nici dreptul la apãrare, acesta cuprinzând mai multe componente, printre care şi obligaţia organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, aspectele favorabile pãrţilor sau existenta asistenţei juridice obligatorii ori a condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte sau posibilitatea pãrţilor de a folosi calea de atac a apelului". Se invoca totodatã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 48/2000 referitoare la constituţionalitatea aceluiaşi text de lege.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã, care face obiectul exceptiei, are urmãtorul conţinut: "Dacã invinuitul sau inculpatul locuieşte în strãinãtate, citarea se face prin scrisoare recomandatã, în afarã de cazul când prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare." Potrivit dispoziţiilor alin. 9 al aceluiaşi articol, prevederile alineatelor precedente, referitoare la citarea învinuitului sau a inculpatului, se aplica în mod corespunzãtor şi altor persoane care urmeazã sa fie citate în cursul procesului penal.
În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi este criticat art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã în întregul sau, din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta critica vizeazã doar dispoziţia din teza finala a art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã, potrivit cãreia "Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare". În consecinta, controlul de constitutionalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la aceasta dispoziţie legalã.
În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat incalca doua norme constituţionale, referitoare la drepturile fundamentale ale cetãţenilor, şi anume:
a) Prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", respectiv "Nimeni nu este mai presus de lege". Se susţine în motivarea exceptiei, sub aceste aspecte, ca textul de lege criticat instituie o discriminare între persoanele care urmeazã sa fie citate la organul de urmãrire penalã sau la instanta de judecata, în cursul procesului penal, în funcţie de locul domiciliului, în ţara sau în strãinãtate; de vreme ce pentru persoanele care locuiesc în ţara îndeplinirea procedurii de citare trebuie sa rezulte din dovada de inmanare a citaţiei, în cazul persoanelor care locuiesc în strãinãtate, pentru dovedirea îndeplinirii procedurii este suficienta recipisa de predare a scrisorii recomandate, prin care s-a fãcut citarea.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Plenul Curţii Constituţionale a stabilit, prin Decizia nr. 1/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Aceasta jurisprudenta a Curţii este constanta, soluţii identice fiind adoptate în numeroase decizii ulterioare, dintre care menţionãm Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, şi Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile din anexa la Carta socialã europeanã - revizuitã, ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 74/1999 şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, care prevede în Partea a V-a, art. E, ca "O diferenţa de tratament intemeiata pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie". Or, este evident ca situaţia persoanelor care locuiesc în strãinãtate este esenţial diferita de cea a persoanelor care locuiesc în ţara. Sub aspectul îndeplinirii procedurii de citare sunt diferite atât posibilitãţile de comunicare, cat şi cele de deplasare. Tot ca o cauza obiectivã, care justifica diferenţa de tratament procedural, o constituie şi faptul ca legislaţia nationala poate stabili obligaţia agenţilor proprii de transmitere a corespondentei sa returneze dovada îndeplinirii procedurii de citare sau de comunicare a actelor judiciare, dar nu poate prevedea aceleaşi obligaţii pentru agenţii altor state.
De altfel, normele procedurale prevãd numeroase excepţii de la regula generalã a inmanarii în mod direct şi personal a citaţiei şi în cazul persoanelor care locuiesc în ţara, cum sunt de exemplu: predarea citaţiei unor rude sau altor persoane care locuiesc împreunã cu persoana în cauza, afişarea citaţiei, citarea prin publicitate, citarea prin administraţiile locului de deţinere, ale unitãţilor militare sau ale spitalelor ori prin poarta hotelului şi altele, dar aceste excepţii nu înseamnã discriminare, ci modalitãţi diferite de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferita a persoanelor citate. O cauza legalã de împiedicare a continuãrii judecaţii o constituie absenta inculpatului deţinut (art. 314 din Codul de procedura penalã), întrucât acesta nu are libertate de mişcare, iar prezenta lui trebuie asigurata de administraţia locului de deţinere.
Cerinta legalã de a asigura persoanei citate posibilitatea realã de a lua cunostinta de citaţie, cu toate datele pe care aceasta trebuie sa le conţinã, este general valabilã şi obligatorie, fãrã nici o discriminare şi fãrã nici un privilegiu. Îndeplinirea viciata a procedurii de citare, ca şi imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de pãrţile interesate, urmând ca instanta de judecata sa dispunã în consecinta. Aceasta însã nu este o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
b) Cel de al doilea motiv de neconstituţionalitate, susţinut de autorul exceptiei, se referã la încãlcarea dreptului la apãrare, prevãzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Dreptul la apãrare este garantat". În opinia autorului exceptiei lipsa dovezii de inmanare a citaţiei creeazã o incertitudine asupra primirii citaţiei de cãtre persoana respectiva, care, în necunostinta de cauza, nu îşi poate exercita dreptul la apãrare.
Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu este întemeiat. Comunicarea citaţiei printr-o scrisoare recomandatã presupune, dupã toate regulile de transmitere a corespondentei, predarea personalã a acesteia. Or, persoana care a avut posibilitatea realã de a lua la cunostinta faptul ca a fost citata la o anumitã instanta, într-o anume cauza, într-o anumitã calitate procesuala şi la un termen precizat, nu mai poate fi consideratã îngrãditã în exerciţiul dreptului sau la apãrare. Dovada contrariului cade în sarcina celui care se considera lezat în drepturile sale.
Pe baza aceloraşi considerente, într-o alta cauza, Curtea Constituţionalã a respins, prin Decizia nr. 48 din 16 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã. Aceeaşi soluţie se impune şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi, care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Constantin Paunescu în Dosarul nr. 10.706/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
