Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 194 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 si art. 97 din Codul familiei, precum si ale art. 15 si art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 6 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi 97 din Codul familiei, precum şi ale <>art. 15 şi 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Dana Mãceşanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecãtoriei Sinaia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã acordarea unui termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui termen de judecatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, apreciind cã aspectele invocate privesc probleme de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 865/310/2009, Judecãtoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi 97 din Codul familiei şi ale <>art. 15 şi 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Dana Mãceşanu (Mâniosu Georgescu) într-o cauzã civilã având ca obiect stabilire program de vizitare copil minor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã reglementarea criticatã este de naturã a aduce atingere integritãţii fizice şi psihice a minorei, precum şi dreptului la un mediu sãnãtos, psihic şi moral, deoarece timpul de vizitã pe care îl propune tatãl acesteia presupune deplasarea copilului, în aceastã perioadã, la o distanţã suficient de mare de mama sa, respectiv de domiciliul acesteia, fapt ce o împiedicã pe mamã, în calitate de pãrinte cãruia i s-a încredinţat minorul, sã se ocupe de buna sa dezvoltare fizicã şi moralã. În acest sens, aratã cã interesul minorului primeazã atunci când este încredinţat unuia sau altuia dintre pãrinţi, iar o modificare abruptã a condiţiilor normale de creştere şi dezvoltare fizicã şi psihicã a copilului - în speţã având vârsta de 2 ani şi 7 luni - îl afecteazã pe acesta.
Judecãtoria Sinaia considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reglementarea criticatã fiind în concordanţã cu normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 şi 97 din Codul familiei, precum şi cele ale <>art. 15 şi 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 43 din Codul familiei: "Pãrintele divorţat, cãruia i s-a încredinţat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrinteşti.
Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecãtoreascã va stabili care dintre pãrinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socialã cãreia i s-a încredinţat copilul va avea faţã de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor privitor la persoana copilului. Dispoziţiile art. 108 se aplicã prin asemãnare.
Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã.";
- Art. 97 din Codul familiei: "Ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupã cum aceştia sunt din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei, ori adoptaţi.
Ei exercitã drepturile lor pãrinteşti numai în interesul copiilor.";
- <>Art. 15 din Legea nr. 272/2004: "(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu pãrintele ori cu o altã persoanã care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gãzduirea copilului pe perioadã determinatã de cãtre pãrintele sau de cãtre altã persoanã la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
d) corespondenţã ori altã formã de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la pãrintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluãri medicale sau şcolare, cãtre pãrintele sau cãtre alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.";
- <>Art. 16 din Legea nr. 272/2004: "(1) Copilul care a fost separat de ambii pãrinţi sau de unul dintre aceştia printr-o mãsurã dispusã în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii pãrinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanţa judecãtoreascã, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacã existã motive temeinice de naturã a periclita dezvoltarea fizicã, mentalã, spiritualã, moralã sau socialã a copilului."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 22 alin. (1) care consacrã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 29 alin. (6) potrivit cãrora "Pãrinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a cãror rãspundere le revine" şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, invocã şi încãlcarea prevederilor art. 12 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind protecţia vieţii private şi de familie, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 1.290/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, s-a statuat cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aplicarea acestora fiind subsecventã pronunţãrii de cãtre instanţa de judecatã a încetãrii cãsãtoriei prin divorţ, dreptul pãrintelui cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legãturi personale cu acesta fiind recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Desfacerea cãsãtoriei prin divorţ şi, implicit, separarea pãrinţilor duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti faţã de copil, diferenţierile fiind determinate de separarea pãrinţilor şi de imposibilitatea obiectivã de menţinere şi dupã desfacerea cãsãtoriei a aceloraşi modalitãţi de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti.
Aşa fiind, în soluţionarea litigiilor în materie de relaţii personale care privesc copiii, instanţa de judecatã este competentã sã stabileascã, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecãrui caz în parte, şi fãcând aplicarea directã, potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, a dispoziţiilor Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, ratificatã de România, modalitãţile concrete de exercitare a relaţiilor personale între pãrintele divorţat şi minor, sub rezerva interesului superior al copilului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, Curtea constatã cã, în esenţã, autorul acesteia nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, aspectele invocate vizând consecinţele "nefaste" pe care le-ar avea reglementarea criticatã asupra dezvoltãrii fizice şi morale a copilului minor.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi art. 97 din Codul familiei, precum şi celor ale art. 15 şi <>art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Dana Mãceşanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecãtoriei Sinaia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
