Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 193 din 2 martie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 193 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 275 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Marioara Bodea şi Rodica Milescu în Dosarul nr. 9.412/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autoarelor excepţiei, avocat Mircea Constantinescu, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul autoarelor excepţiei susţine admiterea acesteia, în esenţã, cu motivarea cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece substituie un act administrativ, nespecific activitãţii de judecatã şi neopozabil pãrţilor din proces, unei hotãrâri judecãtoreşti. Se mai susţine şi faptul cã modalitatea de dezînvestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, deoarece nu se face printr-o încheiere, susceptibilã de a fi atacatã cu recurs.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, are ca scop realizarea accesului la justiţie şi a celeritãţii procesului, în condiţiile unei degrevãri a activitãţii instanţelor de judecatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 9.412/C/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Marioara Bodea şi Rodica Milescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece în temeiul acestora recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care sunt de competenţa curţilor de apel, potrivit prevederilor <>Legii nr. 219/2005 , se trimit instanţelor devenite competente sã le judece prin decizie administrativã, iar nu printr-o hotãrâre judecãtoreascã, susceptibilã de a fi supusã cãilor de atac.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate reprezintã norme de procedurã, de competenţa exclusivã a legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu îngrãdesc realizarea controlului judecãtoresc al actelor autoritãţilor publice, ci, dimpotrivã, contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile <>art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cãrora:
"(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, în art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecãtoresc asupra actelor administrative ale autoritãţilor publice, în art. 127 - Caracterul public al dezbaterilor şi în art. 129 - Folosirea cãilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a pronunţat anterior asupra textului de lege criticat, cu raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la art. 126 şi 129 din Constituţie.
Astfel, prin <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în temeiul competenţei sale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Mai mult, prin textul de lege criticat se urmãreşte înlãturarea unei grave disfuncţii în sistemul judiciar, cauzatã de supraîncãrcarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu atribuţii privind judecarea unor cãi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativã a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionãrii cauzelor.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi care sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Curtea constatã cã nici în prezenta cauzã nu poate fi reţinutã pretinsa contrarietate între prevederile legale criticate şi dispoziţiile art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece instituirea posibilitãţii de a exercita o cale de atac împotriva mãsurii de trimitere a dosarului la instanţa devenitã competentã potrivit noii reglementãri ar fi condus la tergiversarea soluţionãrii cauzei şi ar fi fost inutilã faţã de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţã.
De asemenea, Curtea constatã cã invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, în art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecãtoresc asupra actelor administrative ale autoritãţilor publice şi în art. 127 ce instituie caracterul public al dezbaterilor în cadrul şedinţelor de judecatã ale instanţelor nu este relevantã pentru soluţionarea excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Marioara Bodea şi Rodica Milescu în Dosarul nr. 9.412/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016