Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 193 din 12 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 13 decembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 15.426/1997 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin deciziile nr. 161, 162 şi 163 din 21 septembrie 2000, Curtea Constituţionalã a respins excepţii de neconstituţionalitate referitoare la acelaşi text de lege. De aceea se solicita respingerea şi a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 15.426/1997, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã, prin apãrãtor, de Ralu Traian Filip.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "urmare plângerii prealabile a persoanei vãtãmate se pune în mişcare acţiunea penalã, persoana chematã în judecata devenind «inculpat»" şi, drept consecinta, "drepturile procesuale ale «persoanei vãtãmate» sunt mult mai largi decât ale presupusului fãptuitor devenit şi citat ca inculpat în cauza, deşi legea îl prezuma «nevinovat», pana la momentul când hotãrârea pronunţatã de instanta de judecata va deveni definitiva". Dintr-un alt punct de vedere, se arata în continuare, "instanta care a pus în mişcare acţiunea penalã [...] urmeazã a se pronunţa şi asupra fondului [...] ceea ce este de natura a afecta şi imparţialitatea judecãtorului", fiind, astfel, lezat dreptul la un proces echitabil.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, considera ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, întrucât "inculpatul nu suferã nici o discriminare pe motiv de rasa, naţionalitate, etnie, religie, opinie, doctrina politica, un anumit statut social sau economic (art. 4 din Constituţia României), astfel încât nu e cu nimic stirbit principiul constituţional al egalitãţii în drepturi". Referitor la lezarea dreptului la un proces echitabil, instanta arata ca "simplul fapt de a se da curs unei plângeri prealabile nu înseamnã antepronuntare, ci doar o posibilitate prevãzutã de lege, neechivaland cu soluţionarea fondului cauzei".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul în punctul sau de vedere apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este nefondata, întrucât "activitatea procesuala care se desfãşoarã dupã punerea în mişcare a acţiunii penale de cãtre organele judiciare competente este cea de drept comun. Prin urmare, are loc fie o cercetare în faza de urmãrire penalã, fie o cercetare judecãtoreascã. În ambele situaţii persoana inculpata are la dispoziţie suficiente garanţii pentru a-şi asigura dreptul la apãrare, pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac". În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca "se da o interpretare eronatã principiului egalitãţii în fata legii, în vãditã contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţionalã în nenumarate decizii". În acest sens se invoca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, criticate ca fiind neconstituţionale, au urmãtoarea redactare: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere".
Textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat de autorul exceptiei ca fiind încãlcat, are urmãtorul conţinut: "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Autorul exceptiei critica instituţia plângerii prealabile, condiţie necesarã pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. Intreaga critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe faptul ca, în cazul introducerii plângerii prealabile direct la instanta de judecata, persoana reclamata obţine automat calitatea de inculpat, fãrã a se administra în prealabil probe care sa confirme vinovãţia sa. Cazurile în care plângerea prealabilã se adreseazã direct instanţei de judecata sunt prevãzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca nu poate fi reţinutã, sub nici un aspect, critica formulatã şi, prin urmare, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate reprezintã o excepţie de la regula generalã a oficialitatii procesului penal, înscrisã la art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Cazurile în care este necesarã plângerea prealabilã se împart şi ele în doua categorii: în cazul anumitor infracţiuni limitativ prevãzute de lege, plângerea prealabilã se depune direct la instanta de judecata, iar în cazul altor infracţiuni, de asemenea determinate prin lege, plângerea trebuie adresatã organului de urmãrire penalã competent, sesizarea instanţei de judecata urmând a se face prin rechizitoriul procurorului. Toate aceste reguli sunt norme procedurale, iar, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Constituţia lasa deci la libera opţiune a legiuitorului stabilirea infracţiunilor în cazul cãrora este necesarã plângerea prealabilã, a celor în cazul cãrora trebuie efectuatã urmãrirea penalã, precum şi a celor în cazul cãrora sesizarea instanţei de judecata se face prin plângerea prealabilã directa a persoanei vãtãmate.
Curtea constata ca în orice proces penal, începând din momentul declansarii sale (începerea urmãririi penale sau sesizarea instanţei de judecata), sunt implicate diferite pãrţi: invinuit, inculpat, parte vãtãmatã, parte civilã, parte responsabilã civilmente etc. Toate pãrţile procesului penal au drepturi şi obligaţii egale. Nici o norma procedurala penalã nu prevede drepturi privilegiate şi nici îngrãdirea exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile procesului penal. Inculpat, parte vãtãmatã, parte civilã şi altele reprezintã denumiri specifice pentru indicarea calitãţii procesuale a persoanelor implicate în procesul penal, iar distincţiile fãcute între calitatea pãrţilor nu înseamnã nici privilegii şi nici discriminãri.
Calitatea procesuala de inculpat este definitã la art. 23 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia "Persoana impotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Calitatea de inculpat nu reprezintã o prejudecare a cauzei, nu rastoarna prezumţia de nevinovatie, prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, şi nu prejudiciazã interesele legitime ale persoanei. Inculpatul, ca şi oricare alta parte a procesului penal, îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apãrãrii sale impotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, putând solicita tragerea la rãspundere penalã a celui care l-a reclamat, pentru sãvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasã, prevãzutã la art. 259 din Codul penal.
Curtea constata ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, deoarece, în mod evident, nu conţine dispoziţii de natura a aduce atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementãrii sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 15.426/1997 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
