Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 191 din 31 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996 si ale art. 17 din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr. 341/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Popa - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , precum şi a celor ale <>Legii nr. 341/2004 a recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 14.208/2003 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorul excepţiei aratã cã scutirea de plata taxelor de timbru a asociaţiilor de locatari în litigiile locative este o mãsurã discriminatorie în raport cu locatarii care nu beneficiazã de aceastã mãsurã, încãlcându-se atât prevederile art. 16 din Constituţie, cât şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, se mai susţine cã abrogarea unei dispoziţii legale care prevedea dreptul la asistenţã juridicã gratuitã a urmaşilor eroilor-martiri ai revoluţiei, a rãniţilor, precum şi pensionarilor de invaliditate care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncã în lupta pentru victoria revoluţiei este neconstituţionalã, întrucât, în acest mod, un drept legal dobândit a fost eliminat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se apreciazã cã mãsura scutirii de la plata taxelor de timbru a asociaţiilor de locatari în litigiile locative este constituţionalã, în acest sens invocându-se <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 22 ianuarie 2002 , prin care o excepţie similarã a fost respinsã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 341/2004 , se considerã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât abrogarea unor dispoziţii legale care prevedeau dreptul la asistenţã juridicã gratuitã nu este contrarã dispoziţiilor constituţionale, având în vedere cã nu se pune problema încãlcãrii unui drept fundamental.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 14.208/2003, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , precum şi a celor ale <>Legii nr. 341/2004 a recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care se cere obligarea unei asociaţii de locatari sã permitã autorului excepţiei accesul în anumite spaţii comune, precum şi efectuarea unor lucrãri la utilitãţi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 20, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, se aratã cã scutirea asociaţiilor de proprietari de plata taxelor de timbru în litigiile locative, fiind o "mãsurã discriminatorie", este neconstituţionalã. Totodatã, autorul excepţiei mai susţine cã prevederile <>Legii nr. 341/2004 sunt neconstituţionale, întrucât abrogã dispoziţiile <>Legii nr. 42/1990 care prevedeau "dreptul la asistenţã juridicã gratuitã" victimelor Revoluţiei române din decembrie 1989, în condiţiile în care, în opinia autorului excepţiei, "o lege, dupã acordarea unui drept, nu îl poate abroga, cel mult îl poate suspenda pe o anumitã perioadã. Restrângerea drepturilor acordate de lege este neconstituţionalã". Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se apreciazã cã prevederile criticate "vin în sprijinul recuperãrii cotelor de întreţinere cu mai multã uşurinţã, având în vedere multitudinea datornicilor şi debitele mari pe care le datoreazã", şi nu încalcã dispoziţiile art. 16 şi 20 din Constituţie, stabilind "condiţiile în care se poate dispune obligarea proprietarilor la plata cheltuielilor comune de întreţinere". În legãturã cu invocarea abrogãrii dispoziţiilor din <>Legea nr. 42/1990 , care prevedeau dreptul la asistenţã juridicã gratuitã pentru urmaşii eroilor martiri ai revoluţiei, rãniţii şi pensionarii de invaliditate, instanţa aratã cã <>Legea nr. 341/2004 "nu contravine Constituţiei, câtã vreme dispoziţiile unui act normativ pot fi abrogate prin dispoziţiile unui alt act normativ, de acelaşi rang". Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã textul art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, invocându-se în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 22 ianuarie 2002 . Guvernul apreciazã cã prevederea criticatã nu încalcã art. 20 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, se aratã: "Convenţia, acordând protecţie drepturilor indivizilor (persoane fizice), interzice orice formã de discriminare între aceştia, bazatã pe origine socialã sau naţionalã, rasã, culoare, limbã, religie, avere etc.". De asemenea, se considerã cã "nu poate fi vorba despre nici o discriminare, întrucât reglementarea legalã, pretins neconstituţionalã, se referã la situaţii distincte, ca şi la persoane deosebite". Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se susţine cã, "în ipoteza prevãzutã de dispoziţiile legale criticate, asociaţiile de proprietari şi proprietarii apartamentelor se aflã în situaţii diferite, ceea ce justificã în mod obiectiv şi raţional stabilirea unui tratament juridic diferit", iar "stabilirea unor regimuri juridice speciale, în funcţie de anumite situaţii obiective avute în vedere, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului". Totodatã, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, precum şi dispoziţiile Legii recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. În realitate, referitor la art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , autorul excepţiei de neconsti-tuţionalitate criticã doar alineatul 3 al acestuia, care are urmãtorul cuprins: "Acţiunea este scutitã de taxã de timbru." Scutirea de plata taxei de timbru se referã la acţiunea pe care o poate introduce asociaţia de proprietari împotriva oricãrui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune. Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalitãţii <>Legii nr. 341/2004 , în realitate, din motivarea excepţiei rezultã cã autorul acesteia se referã numai la dispoziţiile art. 17 din lege, prin care, pe data intrãrii sale în vigoare, se abrogã <>Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Potrivit art. 10 alin. 1 lit. o) din legea abrogatã, se prevedea cã "urmaşii eroilor-martiri ai revoluţiei, rãniţii, precum şi pensionarii de invaliditate care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncã în lupta pentru victoria revoluţiei beneficiazã", între alte drepturi, şi de "asistenţã juridicã gratuitã". Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale art. 16 şi 20. Curtea observã cã, deşi se invocã în susţinerea excepţiei întregul text al art. 16 şi cel al art. 20 din Constituţie, în realitate, astfel cum rezultã din memoriul prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, autorul excepţiei se referã doar la alin. (1) al art. 16, precum şi la alin. (2) al art. 20. De asemenea, deşi autorul excepţiei nu invocã în mod expres vreun alt text constituţional în susţinerea acesteia, Curtea reţine cã, în realitate, acesta se referã, în motivarea excepţiei, şi la dispoziţiile art. 53 din Constituţie atunci când criticã constituţionalitatea prevederilor <>art. 17 din Legea nr. 341/2004 . Textele din Constituţie menţionate au urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."; De asemenea, autorul excepţiei mai invocã în susţinerea acesteia şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul cuprins: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie." În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã, prin scutirea asociaţiilor de proprietari de plata taxelor de timbru în litigiile locative, sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale raportate la <>art. 20 din Constituţie. De asemenea, se susţine cã Legea nr. 341/2004 este neconstituţionalã, întrucât nu mai prevede "dreptul la asistenţã juridicã gratuitã" a victimelor Revoluţiei române din decembrie 1989. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: Dispoziţiile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a respins o excepţie având acelaşi obiect, statuând cã "în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea principiului egalitãţii, consacrat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât asociaţia de proprietari este scutitã de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de aceastã scutire, Curtea constatã cã [...] aceasta este nefondatã. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit cã instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, în conformitate cu care «Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice». În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000". Considerentele care au stat la baza deciziilor menţionate ale Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii. De asemenea, Curtea reţine cã textul criticat impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivã şi raţionalã, şi anume necesitatea recuperãrii de cãtre asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multã uşurinţã, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, precum şi de consecinţele grave ale neachitãrii acestora. De asemenea, Curtea observã cã prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ceea ce duce, de altfel, şi la inaplicabilitatea în cauzã a textului constituţional al art. 20 alin. (2). În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 341/2004 , prin care a fost abrogatã <>Legea nr. 42/1990 , inclusiv prevederile art. 10 alin. 1 lit. o) din aceastã lege, prin care se prevedea dreptul la asistenţã juridicã gratuitã pentru unele categorii de persoane care au luptat pentru victoria revoluţiei, Curtea reţine cã dreptul la asistenţã juridicã gratuitã nu este un drept constituţional fundamental, aceasta fiind o facilitate acordatã de cãtre legiuitor anumitor categorii de persoane aflate în situaţii specifice. Reglementarea acordãrii dreptului respectiv este la latitudinea legiuitorului. Curtea constatã cã prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, dispoziţiile respective referindu-se la restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ în numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 17 din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 14.208/2003 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
