Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 191 din 12 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penala
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Clement Mihaila în Dosarul nr. 1.113/1999 al Judecãtoriei Raducaneni, judeţul Iaşi. La apelul nominal lipsesc pãrţile: Clement Mihaila, Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Iaşi şi Societatea Comercialã "Varclacs"-S.R.L. Iaşi. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevãd obligativitatea luãrii mãsurilor asiguratorii în cazul în care prin infracţiune s-a produs o paguba uneia dintre unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului retine: Prin Încheierea din 1 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.113/1999, Judecãtoria Raducaneni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Clement Mihaila. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul ei susţine ca dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã, prin instituirea obligativitatii luãrii mãsurii asiguratorii în cazul în care prin infracţiune s-a adus o paguba uneia dintre unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal, fãrã deosebire dacã este sau nu parte civilã constituitã, incalca principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arata ca în jurisprudenta Curţii Constituţionale au fost declarate neconstituţionale acele dispoziţii legale care prevedeau condiţii diferite pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (din oficiu sau doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate) în funcţie de titularul dreptului de proprietate lezat prin infracţiune, evocandu-se în acest sens deciziile nr. 177/1998, nr. 5/1999 şi nr. 165/1999. Se mai invoca în susţinerea exceptiei şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 80/1999, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3, precum şi ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedura penalã, referitoare la pornirea şi la exercitarea din oficiu a acţiunii civile atunci când persoana vãtãmatã este o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal, chiar dacã aceasta nu s-a constituit parte civilã. Judecãtoria Raducaneni, exprimandu-şi opinia, pentru identitate de motiv cu cele susţinute de autorul exceptiei şi bazându-se pe considerentele <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 80 din 20 mai 1999 , apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata în parte. Precizeazã totodatã ca în speta mãsura asiguratorie a fost dispusã la cererea partii civile, Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Iaşi, pentru acoperirea pagubei estimate la peste 63 de milioane lei. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este intemeiata, întrucât, "Raportand art. 163 alin. 6 lit. a) la art. 41 alin. (2) din Constituţie, se constata ca, într-adevãr, nu se protejeaza în mod echitabil proprietatea privatã, atâta timp cat se pot institui mãsuri asiguratorii chiar şi în cazul în care una dintre unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal nu s-a constituit ca parte civilã". În acest sens se invoca Decizia nr. 80/1999 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 3 din Codul de procedura penalã cu privire la exercitarea din oficiu a acţiunii civile şi la dispunerea din oficiu a repararii pagubei suferite de vreuna dintre unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal, şi se conchide ca "În urma acestei decizii dispoziţiile din Codul de procedura penalã trebuie interpretate în sensul ca şi unitatea pagubita trebuie sa se constituie ca parte civilã şi, atunci când este interesatã, sa solicite organelor judiciare instituirea mãsurilor asiguratorii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora: "Luarea mãsurilor asiguratorii este obligatorie: a) în cazul în care prin infracţiune s-a adus o paguba uneia din unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal, fãrã deosebire, dacã este sau nu parte civilã constituitã;". Autorul exceptiei considera ca acest text contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care prevãd: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." Curtea constata ca în cauza este incidenta doar prima teza a normei constituţionale citate. Analizând argumentele invocate de autorul exceptiei în lumina acestui text constituţional, Curtea retine ca luarea diferenţiatã a mãsurii asiguratorii, în vederea repararii pagubei cauzate prin infracţiune unei persoane fizice sau juridice în funcţie de persoana pagubita prin infracţiune, în mod obligatoriu şi din oficiu sau doar la cererea partii civile, asa cum dispune art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã, reprezintã o ocrotire diferenţiatã, discriminatorie a proprietãţii private, contrarã prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie. În acelaşi sens, dar cu referire la condiţiile cerute de Codul penal pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul unor infracţiuni contra patrimoniului, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, a statuat ca stabilirea de condiţii diferite, în funcţie de titularul proprietãţii private, înseamnã o ocrotire discriminatorie a acestei proprietãţi şi, prin urmare, dispoziţiile legale respective sunt neconstituţionale. Aceleaşi motive de neconstituţionalitate au fost reţinute şi în Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999. Luarea mãsurii asiguratorii, indiferent dacã este sau nu constituitã parte civilã, reprezintã un act de exercitare din oficiu a acţiunii civile, posibilitate prevãzutã anterior la art. 17 alin. 1 şi 3 din Codul de procedura penalã, dispoziţii legale constatate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 20 mai 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999. Considerentele ce au stat la baza soluţiilor anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze similare, dar cu referire la alte dispoziţii legale, sunt valabile şi în prezenta cauza, astfel ca excepţia urmeazã sa fie admisã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Clement Mihaila în Dosarul nr. 1.113/1999 al Judecãtoriei Raducaneni, judeţul Iaşi. Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 2000.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
