Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 190 din 18 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. f) si ale art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, excepţie ridicatã de Codrut Catalin Deji în Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita. La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 , ca fiind inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de aceste dispoziţii, iar cu privire la prevederile art. 19 alin. 1 teza a doua din aceeaşi lege arata ca excepţia este neîntemeiatã. Considera ca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 26 referitoare la viata intima, familialã şi privatã, în art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) privind economia, indicate de autorul exceptiei ca fiind incalcate prin textul de lege criticat, nu au incidenta în cauza, iar prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 28 privind secretul corespondentei, în art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, şi în art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nu au fost în nici un mod incalcate, ci, dimpotriva, cuprinsul <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 constituie o garanţie a respectãrii drepturilor constituţionale indicate a fi fost lezate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 mai 1999 Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale <>art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, excepţie ridicatã de Codrut Catalin Deji în Dosarul penal nr. 1.008/1998 al acelei instanţe. În motivarea exceptiei autorul susţine, referitor la prevederile <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 , ca acestea nu definesc precis conţinutul notiunii de "atingere grava a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor" şi nu stabilesc exact nici conţinutul notiunii de "atingere grava", ceea ce genereazã erori în aplicarea art. 19 din aceeaşi lege, text în baza cãruia a fost trimis în judecata. Considera ca fapta sa de a fi cumpãrat şi deţinut un dispozitiv electronic multifunctional, care a fost "utilizat - prin adaptare pe o linie telefonica de o alta persoana pentru interceptarea convorbirilor sotiei", nu constituie o fapta care prezintã pericol social. În opinia sa, prin aceste dispoziţii sunt incalcate prevederile art. 16, 26, 28, 31 şi 134 alin. (2) lit. a), c) şi d) din Constituţie. Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991 se susţine ca textul se referã în mod generic la deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, fapte care constituie infracţiuni, dar nu enumera dispozitivele, echipamentele, aparatele sau instalaţiile la care se face referire. De asemenea, arata ca, de vreme ce "art. 19 teza a doua nu menţioneazã în mod expres ce se înţelege prin mijloace specifice", rezulta, per a contrario, ca acele mijloace "nespecifice pot fi deţinute, folosite, comercializate". Apreciazã ca textul de lege criticat contravine principiului constituţional al libertãţii comerţului şi obligaţiei statului de a stimula cercetarea ştiinţificã, prevãzute în art. 134 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 49 din Legea fundamentalã, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se mai susţine ca sunt incalcate şi prevederile art. 31 din Constituţie, referitoare la dreptul la informaţie. Autorul exceptiei mai invoca şi alte argumente care nu se bazeazã pe raportarea textelor de lege criticate la prevederile Constituţiei, ci privesc modul de formulare a textelor şi raportarea lor la situaţia de fapt reţinutã în rechizitoriu, situaţie pe care o contesta. Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, conform <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta de judecata considera ca <>Legea nr. 51/1991 - lege preconstitutionala - nu conţine prevederi care sa contravina Constituţiei. Incalcand prevederile <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta nu a dispus suspendarea judecãrii cauzei prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, ci a fixat termen pentru administrarea unor probe. În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României este neîntemeiatã. În continuare, Guvernul considera ca menţionarea acţiunilor care aduc o grava atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, prin dispoziţiile <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 , între faptele ce constituie ameninţãri la adresa siguranţei naţionale nu constituie o încãlcare a prevederilor art. 134 alin. (2) lit. c) şi d) din Constituţie referitoare la stimularea cercetãrii ştiinţifice naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional, acestea neavând nici o legatura cu prevederile menţionate ale Legii fundamentale. Critica de neconstituţionalitate este consideratã neîntemeiatã, în punctul de vedere exprimat de Guvern, şi cu privire la <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , apreciindu-se ca dispoziţiile acestui text nu contravin prevederilor art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât dispoziţia constituţionalã permite aceasta restrangere pentru cazurile enumerate în alin. (1) al art. 49, printre care se afla şi apãrarea siguranţei naţionale. Totodatã textul de lege criticat are ca scop tocmai apãrarea drepturilor omului, precum şi apãrarea siguranţei naţionale. În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca ambele texte de lege criticate art. 3 lit. f) şi <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României - sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale. Se mai apreciazã ca intreaga motivare a exceptiei de neconstituţionalitate vizeazã în realitate aspecte privind aplicarea <>Legii nr. 51/1991 şi nu cuprinde argumente prin care sa se punã în lumina modul în care <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 ar atinge valorile constituţionale. Se considera ca aceste aspecte sunt irelevante sub raportul controlului de constitutionalitate, fiind de competenta instanţei judecãtoreşti sa le examineze, iar nu de competenta instanţei de contencios constituţional. Cu privire la dispoziţiile <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , în opinia preşedintelui Camerei Deputaţilor "este criticata nu atât pretinsa neconcordanta a textului de lege, ci maniera în care a fost redactatã norma legalã". De asemenea, se arata ca nu se poate susţine încãlcarea art. 49 din Constituţie, pentru ca "dreptul de a deţine, confecţiona ori folosi mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor >>în afarã cadrului legal>> (în exprimarea prezenta în art. 19 alin. 1 teza a doua) a fost restrâns în scopul apãrãrii siguranţei naţionale, respectându-se prin aceasta exigenţele constituţionale". În final, se considera ca dispoziţia legalã criticata nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1) lit. a) din Constituţie, pentru ca obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului nu înseamnã ca, în situaţii bine determinate (cum este şi cazul în speta), legea nu ar putea sa prevadã anumite restrangeri întemeiate pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie şi cu respectarea cerinţelor prevãzute în alin. (2) al acestui text. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. f) şi cele ale <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, care au urmãtorul conţinut: - Art. 3: "Constituie ameninţãri la adresa siguranţei naţionale a României urmãtoarele: [...] f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlãturarea prin forta a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor romani sau pot aduce atingere capacitãţii de apãrare ori altor asemenea interese ale tarii, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfasurari a vieţii social-economice sau apãrãrii naţionale"; - Art. 19 alin. 1: "Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afarã cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava." Textele constituţionale a cãror încãlcare este invocatã de autorul exceptiei sunt urmãtoarele: - Art. 16 privind egalitatea în drepturi, care prevede: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara."; - Art. 26 privind viata intima, familialã şi privatã, care prevede: "(1) Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã. (2) Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri."; - Art. 28 privind secretul corespondentei, care prevede: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil."; - Art. 31 privind dreptul la informaţie, care prevede: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit. (2) Autoritãţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau siguranta nationala. (4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activitãţii lor se reglementeazã prin lege organicã."; - Art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, care prevede: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) privind economia, care prevede: "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; c) stimularea cercetãrii ştiinţifice naţionale; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; [...]." Examinând dispoziţiile <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, Curtea constata ca acestea definesc doar conţinutul unor "ameninţãri la adresa siguranţei naţionale a României". Astfel cum rezulta din încheierea de sesizare a Curţii, precum şi din cuprinsul Dosarului nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita, obiectul cauzei îl constituie tragerea la rãspundere penalã a inculpatului Codrut Catalin Deji pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute la <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , reţinându-se, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Constanta, ca a confectionat trei mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, în afarã cadrului legal, fãrã a se face referire la prevederile art. 3 lit. f) din aceeaşi lege. Prin <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 sunt definite unele fapte ce constituie ameninţãri la adresa siguranţei naţionale, între care acţiunile care aduc o grava atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor romani sau pot aduce atingere capacitãţii de apãrare ori altor asemenea interese ale tarii, dispoziţii de care nu depinde soluţionarea cauzei în care autorul exceptiei este trimis în judecata pentru o fapta concretã, prevãzutã la <>art. 19 din Legea nr. 51/1991 . De altfel, însuşi autorul afirma în formularea scrisã a exceptiei de neconstituţionalitate ca prevederile <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 au o legatura indirecta cu cauza. Potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României sunt nerelevante pentru soluţionarea cauzei în care autorul este inculpat, astfel încât urmeazã sa fie respinsã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor acestui text, ca fiind inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Cu privire la dispoziţiile <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , lege preconstitutionala, Curtea retine ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Analizând conformitatea acestor dispoziţii legale criticate cu prevederile constituţionale indicate de autorul exceptiei, şi anume cu cele cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 26 privind viata intima, familialã şi privatã, precum şi în art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) privind economia, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 nu contravin Constituţiei, acestea rãmânând în vigoare conform art. 150 alin. (1) din Constituţie. Pe de alta parte, Curtea observa ca prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 26 privind viata intima, familialã şi privatã şi în art. 134 alin. (2) lit. a)-d) privind economia, nu pot fi considerate ca fiind incidente în cauza, întrucât textul de lege criticat, şi anume cel al <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , incriminand ca infracţiune " [...] deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afarã cadrului legal [...]", nu are legatura, prin conţinutul sau, cu aceste dispoziţii constituţionale. Referitor la neconcordanta aceluiaşi text de lege cu prevederile art. 28 din Constituţie privind secretul corespondentei, Curtea constata nu numai ca dispoziţiile criticate nu contravin acestui drept constituţional, dar ca, dimpotriva, ele au ca finalitate tocmai apãrarea secretului corespondentei şi al convorbirilor telefonice, consacrat de Legea fundamentalã prin prevederea menţionatã. În ceea ce priveşte susţinerea ca ar fi fost incalcate prevederile art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nu se poate retine, din dispoziţiile legale criticate, existenta unei restrangeri neproportionale a unor drepturi sau libertãţi, întrucât autorul exceptiei nu poate invoca un drept constituţional în temeiul cãruia ar fi deţinut, confectionat sau folosit mijloace de interceptare a comunicaţiilor. Pe de alta parte, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; [...]". Or, prin <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala sunt interzise şi sancţionate tocmai deţinerea, confecţionarea şi folosirea ilegala a mijloacelor specifice de interceptare a comunicaţiilor, fapte considerate periculoase pentru siguranta nationala şi care pericliteazã drepturile cetãţenilor. Referitor la invocarea încãlcãrii dreptului la informaţie, prevãzut la art. 31 din Constituţie, Curtea constata ca prin textul de lege criticat nu a fost încãlcat acest drept fundamental. De altfel, dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu au în vedere informaţia care ar putea fi obţinutã pe cai ilegale, prin procurarea şi folosirea, în mod ilegal, a unor mijloace de interceptare a convorbirilor telefonice, ci informaţia de interes public la care trebuie sa aibã acces cetãţenii, precum şi obligaţiile corelative ce revin autoritãţilor publice, mijloacelor de informare în masa, publice şi private, serviciilor publice de radio şi de televiziune. Mai mult, prin alin. (3) al art. 31 din Constituţie se precizeazã ca dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze siguranta nationala. În fine, Curtea mai constata ca în realitate autorul exceptiei se referã, prin criticile de neconstituţionalitate formulate, îndeosebi la modul în care organele de urmãrire penalã au aplicat în cazul sau prevederile <>Legii nr. 51/1991 , aspect care excede cadrului controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, fiind de competenta instanţei judecãtoreşti sa stabileascã situaţia de fapt şi sa facã o corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauza. Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele în privinta dispoziţiilor <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , urmeazã sa fie respinse pentru considerentele expuse.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, ridicatã de Codrut Catalin Deji în Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
