Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, excepţie ridicatã de Fazekaş Schnelle Janos în Dosarul nr. 5.822/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.822/2003, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Fazekaş Schnelle Janos în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva Sentinţei penale nr. 484 din 14 martie 2002 a Judecãtoriei Oradea pentru infracţiunile de proxenetism (art. 329 din Codul penal) şi rãspândire de materiale obscene (art. 325 din Codul penal).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cãrora pãrţile au dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 154 alin. (1), conform cãrora legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin Constituţiei. În acest sens autorul excepţiei aratã cã "dispoziţiile <>art. 325 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece prin Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, la art. 10-14, se prevãd sancţiunile penale şi contravenţionale aplicabile în cazul încãlcãrii legii, ceea ce determinã o dublã incriminare, atât prin lege specialã, cât şi prin Codul penal, şi care nu oferã un cadru procesual echitabil, neasigurând posibilitatea exercitãrii garanţiilor procedurale care sã raporteze activitatea incriminatã la o realitate economicã socialã". De asemenea, mai aratã cã <>Legea nr. 196/2003 a abrogat implicit prevederile art. 325, fiind o lege specialã şi ulterioarã Codului penal.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, faţã de prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi şi ale art. 154 din Legea fundamentalã, este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, deoarece susţinerile autorului excepţiei privesc probleme legate de succesiunea în timp a legilor şi determinarea legii aplicabile în cauza dedusã judecãţii, ceea ce nu constituie o chestiune de constituţionalitate a unor dispoziţii legale, în sensul prevederilor <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 .
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 325 din Codul penal "nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, desfãşurarea unui proces echitabil" şi, de asemenea, nu contravin art. 154 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 325 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Fapta de a vinde sau rãspândi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea rãspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendã."
Aceste dispoziţii legale sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cãrora "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil [...]", precum şi celor ale art. 154 alin. (1), în conformitate cu care "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate. Astfel, valoarea socialã, care constituie obiectul infracţiunii şi, totodatã, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmãreşte sã o realizeze prin incriminarea şi sancţionarea penalã a rãspândirii de materiale obscene, este morala publicã, înţeleasã sub aspectul normelor de comportare socialã a individului în manifestãrile şi exprimãrile sale sub orice formã, cu privire la viaţa sexualã. Morala publicã îşi gãseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţã, a cãrui nesocotire nu poate fi toleratã de colectivitatea respectivã. Manifestãrile contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru cã neagã una dintre condiţiile de existenţã a societãţii şi pentru cã împiedicã educaţia tinerelor generaţii în respectul faţã de valorile morale ale societãţii.
"Morala publicã" şi "bunele moravuri" sunt valori fundamentale, consacrate de Constituţie. Drepturile şi libertãţile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, în legãturã cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin. (7) din Constituţie]. De asemenea, art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã permite chiar restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, dacã aceasta este necesarã, între altele, pentru "apãrarea moralei publice".
Interzicerea explicitã prin Constituţie a manifestãrilor obscene, contrare bunelor moravuri, obligã legiuitorul sã elaboreze norme speciale prin care sã se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri şi apãrarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerinţe îi corespund dispoziţiile art. 325 din Codul penal prin care sunt incriminate şi sancţionate penal faptele cunoscute sub denumirea de rãspândire de materiale obscene.
Este de observat, totodatã, cã legiuitorul, conformându-se dispoziţiilor constituţionale, în scopul protejãrii demnitãţii persoanei, a pudorii şi a moralitãţii publice, cu ocazia adoptãrii <>Legii nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 20 mai 2003, a prevãzut în art. 10-12 din lege cã sunt interzise: "racolarea, obligarea, determinarea sau folosirea minorilor ori a persoanelor cu deficienţe psihofizice în acte cu caracter obscen, organizarea de reuniuni la care participã sau asistã minori şi în cadrul cãrora se comit acte cu caracter obscen, distribuirea materialelor cu caracter obscen, care prezintã imagini cu minori având un comportament explicit sexual" şi a stabilit cã încãlcarea acestor dispoziţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare. Aceastã nouã incriminare o completeazã pe cea din art. 325 din Codul penal, fiind destinatã sã asigure apãrarea moralei publice împotriva actelor cu caracter obscen, precum şi a materialelor care reproduc sau difuzeazã asemenea acte, fãrã ca prin aceasta sã se creeze o dublã incriminare, cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei. În acest sens este de observat cã latura obiectivã a infracţiunii de rãspândire de materiale obscene, astfel cum aceasta este reglementatã de prevederile art. 325 din Codul penal, este diferitã de cea a infracţiunilor cuprinse în <>Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, infracţiuni care se referã cu precãdere la minori.
Reglementãrile din dreptul nostru intern, cu privire la recunoaşterea moralei publice ca valoare socialã fundamentalã, la necesitatea şi la modul de apãrare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanţã cu reglementãrile cuprinse în tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevãd cã drepturile şi libertãţile omului nu pot fi îngrãdite, în exercitarea lor, decât de necesitatea apãrãrii altor valori fundamentale, între care şi morala publicã. Astfel, în art. 29 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului se prevede cã, "în exercitarea drepturilor şi libertãţilor sale, fiecare persoanã este supusã numai îngrãdirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurãrii recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertãţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunãstãrii generale, într-o societate democraticã".
La rândul sãu, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în art. 10 privitor la libertatea de exprimare, în diversele ei forme, prevede, la pct. 2, cã "exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã anumitor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, integritatea teritorialã sau siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sãnãtãţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecãtoreşti". Se recunoaşte deci, implicit, dreptul statelor de a asigura apãrarea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal.
Noţiunile "moralã publicã" şi "bune moravuri", precum şi noţiunile "obscen" şi "pornografic" au un conţinut variabil de la o colectivitate la alta, de la o epocã la alta. În toate cazurile însã existã o limitã a toleranţei manifestãrilor a cãrei încãlcare este inadmisibilã şi la aceastã accepţiune a termenilor se referã legea penalã.
Faţã de criticile autorului excepţiei, se constatã cã este neîntemeiatã susţinerea formulatã în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce atingere sub nici un aspect dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fãrã nici o îngrãdire, de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege în acest sens.
De asemenea, este lipsitã de semnificaţie invocarea prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea fundamentalã care se referã la conflictul temporal de legi, stabilind cã "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", deoarece, pe de o parte, art. 325 din Codul penal a fost modificat şi completat de autoritatea legiuitoare ulterior intrãrii în vigoare a noii Constituţii, prin <>Legea nr. 140/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, şi deci nu se poate susţine cã nu mai este în vigoare pentru cã ar contraveni prevederilor Constituţiei, iar pe de altã parte, prin conţinutul sãu, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale, invocate de autorul excepţiei.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, excepţie ridicatã de Fazekaş Schnelle Janos în Dosarul nr. 5.822/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
