Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 19 din 18 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 148 din 26 martie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de precedura penalã, excepţie ridicatã de Traian Ralu Filip în dosarele nr. 3.686/2000 şi nr. 3.833/2000 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 249C/2000 la Dosarul nr. 248C/2000, întrucât au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, precum şi aceleaşi pãrţi. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã. Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 249C/2000 la Dosarul nr. 248C/2000, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, referitoare la plângerea prealabilã, nu incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, şi nici pe cele ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã. Se mai arata ca textul de lege criticat nu creeazã privilegii sau discriminãri şi prin urmare nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, care nu presupune uniformitate, ci soluţii diferite pentru situaţii deosebite, asa cum este şi cazul în speta. Referitor la critica privind încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie se menţioneazã ca nici aceste prevederi constituţionale nu sunt lezate, deoarece activitatea procesuala care se desfãşoarã dupã punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate este aceea de drept comun, în care îi sunt asigurate persoanei inculpate toate garanţiile pentru exercitarea dreptului la apãrare, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac, beneficiind şi de prezumţia de nevinovatie pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.686/2000, precum şi prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.833/2000, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Traian Ralu Filip.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, deoarece dau posibilitatea unei persoane care se considera lezata de informaţiile transmise prin presa sa introducã o plângere prin care, automat, se pune în mişcare acţiunea penalã, iar persoana chematã în judecata devine inculpat. În aceasta situaţie, potrivit opiniei autorului exceptiei, drepturile procesuale ale victimei sunt mult mai largi decât cele ale fãptuitorului. Se mai arata ca este afectatã şi imparţialitatea judecãtorului, care la primul termen pune în mişcare acţiunea penalã, deci considera ca sunt temeiuri de vinovãţie, şi tot el trebuie sa se pronunţe şi asupra fondului cauzei. Totodatã se considera ca prin dispoziţiile legale criticate se incalca şi prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece, ca urmare a plângerii prealabile, o persoana este obligatã sa suporte consecinţele vexatorii ale unei acţiuni penale sicanatoare, fãrã sa existe impotriva sa indicii sau probe de vinovãţie.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, considera ca aceasta este neîntemeiatã. Se arata ca procedura plângerii prealabile constituie o excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, şi a fost instituitã în cazul acelor infracţiuni la care, fie datoritã valorilor sociale lezate, fie datoritã raporturilor speciale dintre fãptuitor şi persoana vãtãmatã, aceasta din urma este adesea interesatã sa renunţe la procesul penal, preferand sa nu se adreseze organelor judiciare, iar atunci când s-a adresat acestora, sa se împace ulterior cu fãptuitorul. Din ratiuni de politica penalã legiuitorul a instituit în aceste cazuri condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de manifestarea de vointa a persoanei vãtãmate, exprimatã prin plângerea prealabilã. Instanta considera ca nu sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale menţionate se aplica nediscriminatoriu persoanelor aflate în aceeaşi situaţie. Referitor la încãlcarea art. 22 din Constituţie instanta retine ca nici aceasta critica nu este intemeiata, întrucât stabilirea vinovatiei inculpatului se face pe baza de probe.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca susţinerea autorului exceptiei privind neconstituţionalitatea art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu creeazã privilegii şi discriminãri şi nu incalca nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate la art. 4 din Legea fundamentalã, iar pe de alta parte, dreptul la integritate psihicã nu este încãlcat atâta timp cat inculpatul beneficiazã de garanţiile unui proces echitabil.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care au urmãtoarea redactare: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, precum şi art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitor la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, texte care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece aceste dispoziţii legale, care se referã la plângerea prealabilã ca modalitate de sesizare a organelor judiciare, se aplica fãrã discriminãri sau privilegii tuturor persoanelor care savarsesc vreuna dintre infracţiunile pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere. Persoana vãtãmatã este obligatã sa se adreseze judecãtoriei dacã doreşte ca fãptuitorul sa fie tras la rãspundere penalã, ea nebeneficiind de o situaţie privilegiatã ori de drepturi procesuale "mai largi" decât ale inculpatului, asa cum susţine autorul exceptiei. Persoana vãtãmatã trebuie sa dovedeascã învinuirea pe care o aduce inculpatului, cu privire la care opereazã prezumţia de nevinovatie, prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, în temeiul cãreia "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã". Procedura plângerii prealabile a fost instituitã din ratiuni de politica penalã, iar nu pentru a avantaja anumite categorii de persoane. Pe de alta parte, textul de lege criticat nu vizeazã nici unul dintre criteriile de discriminare prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, şi anume "de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã". Astfel fiind, Curtea retine ca fiind lipsitã de temei critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea constata ca nu pot fi primite nici criticile referitoare la încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la viata, precum şi a celui la integritate fizica şi psihicã, deoarece chemarea în judecata a inculpatului ca urmare a plângerii prealabile nu reprezintã supunerea inculpatului "torturii", unei "pedepse" sau unui "tratament inuman ori degradant" şi nici nu are drept consecinta "pedeapsa cu moartea", tratamente şi pedepse interzise de Constituţie. Din perspectiva textului constituţional menţionat punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate nu poate fi consideratã în nici un caz o încãlcare a drepturilor constituţionale la viata ori la integritate fizica şi psihicã. În mod normal orice chemare în judecata penalã implica un stres pentru cel chemat în calitate de inculpat, indiferent dacã este trimis în judecata prin rechizitoriu sau la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, dar art. 22 din Constituţie nu are în vedere acest impact al oricãrui asemenea proces, ci situaţiile prevãzute la alin. (2) şi (3) ale acestui articol. În caz contrar ar insemna ca orice trimitere în judecata penalã sa poatã fi consideratã contrarã dreptului la integritate psihicã al inculpatului, ceea ce ar fi într-adevãr neconstitutional, pentru ca s-ar aduce atingere drepturilor similare ale persoanelor vãtãmate prin comportarea inculpaţilor. Totodatã Curtea retine ca legiuitorul a avut în vedere, prin punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, şi posibilitatea ca, în cazul acestor infracţiuni cu un grad de pericol social mai redus (prevãzute la art. 279 alin. 2 din Codul de procedura penalã), inculpatul sa poatã fi iertat de partea vãtãmatã şi astfel sa înceteze procesul penal, posibilitate pe care inculpatul numai în mod excepţional o poate avea în cazul în care procesul penal este pus în mişcare prin rechizitoriul procurorului.
Pentru considerentele expuse excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Traian Ralu Filip în dosarele nr. 3.686/2000 şi nr. 3.833/2000 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
