Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 189 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), <>art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dual" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 127/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Judecãtorul-sindic.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 19 februarie 2008 şi au fost consemnate în încheierea întocmitã la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Sentinţa nr. 1.248/A din 26 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 127/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş - Judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), <>art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dual" - S.R.L. din Târgu Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât limiteazã dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciarã dacã a contestat, în prealabil, starea de insolvenţã, iar contestaţia sa a fost respinsã. Atâta timp cât contestaţia stãrii de insolvenţã este reglementatã prin lege drept o cale proceduralã de apãrare a debitorului împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei, exercitarea ei nu trebuie sã conducã la consecinţe nefavorabile pentru debitorul a cãrui stare de insolvenţã este constatatã de instanţã. Sub acest aspect, pierderea dreptului de a formula un plan de reorganizare apare ca o sancţiune aplicatã debitorului pentru demersul sãu exercitat în condiţiile legii.
Tribunalul Comercial Mureş - Judecãtorul-sindic apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã legiuitorul a reglementat o procedurã specialã care pune la dispoziţia creditorului mijloace de realizare a creanţei sale cu celeritate, procedurã în lipsa cãreia exerciţiul dreptului subiectiv patrimonial al creditorului ar fi suferit o gravã încãlcare.
În ceea ce priveşte sancţionarea debitorului care contestã starea de insolvenţã cu pierderea dreptului de a mai depune un plan de reorganizare, instanţa apreciazã cã aceasta nu corespunde exigenţelor impuse de dispoziţiile constituţionale ce ocrotesc accesul liber la justiţie. Sancţiunea instituitã limiteazã dreptul debitorului de a accede la un proces echitabil şi de a obţine o verificare a situaţiei sale de cãtre o instanţã judecãtoreascã, atunci când, cu bunã-credinţã, a avut convingerea cã nu este insolvabil. Punând în cumpãnã dreptul de creanţã al creditorului şi dreptul la un proces echitabil al debitorului, instanţa considerã cã ocrotirea celui dintâi nu impune încãlcarea celui de-al doilea. Faptul cã debitorul nu a fost capabil sã aprecieze asupra situaţiei sale financiare, în condiţiile în care, în mod cert, este în discuţie o apreciere subiectivã, determinatã tocmai de împrejurarea cã este chemat sã recunoascã propriul eşec, nu ar trebui sancţionatã atât de drastic, întrucât de cele mai multe ori debitorii care mai au totuşi active şi desfãşoarã o activitate posibil profitabilã înţeleg sã conteste starea de insolvenţã.
Dispoziţiile de lege criticate nu disting dacã sancţiunea ridicãrii dreptului de a depune un plan de reorganizare este aplicabilã doar celor care au introdus contestaţia la cererea de deschidere a procedurii cu rea-credinţã sau şi celor care au fost de bunã-credinţã. A concluziona cã respingerea contestaţiei dovedeşte reaua-credinţã a debitorului ar însemna negarea rolului justiţiei de a soluţiona situaţii conflictuale, deci, calificarea tuturor celor care se adreseazã instanţelor de judecatã şi ale cãror cereri sunt respinse ca fiind de rea-credinţã. Or, bunacredinţã se prezumã şi, prin urmare, instanţa apreciazã cã dispoziţiile <>art. 33 alin. (2) şi (4) raportat la alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituţionale, contravenind art. 21 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul susţine netemeinicia criticii de neconstituţionalitate, arãtând cã procedura reglementatã de dispoziţiile criticate reprezintã o formã specialã de executare silitã declanşatã de creditor în acord cu prevederile constituţionale care ocrotesc libertatea comerţului şi concurenţa loialã. Limitarea dreptului debitorului de a depune un plan de reorganizare a fost determinatã de necesitatea reducerii la maxim a cauzelor ce pot conduce la prelungirea excesivã a duratei procesului. Aceastã mãsurã restrictivã instituie o responsabilizare a debitorului prin obligarea acestuia de a folosi un mijloc procedural - contestaţia numai dupã efectuarea unei evaluãri a situaţiei sale financiare. Legiuitorul furnizeazã totuşi mecanisme procedurale de compensare, prin instituirea obligaţiei administratorului judiciar desemnat în cauzã de a întocmi, în condiţiile legii, un plan de reorganizare al debitorului, astfel încât se reechilibreazã drepturile şi interesele în concurs în cadrul acestei proceduri.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Referitor la actul de sesizare a instanţei de contencios constituţional, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevãd cã "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere [...]". Or, în speţa de faţã, sesizarea Curţii s-a realizat prin Sentinţa nr. 1.248/A din 26 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 127/1.371/2007 de cãtre Tribunalul Comercial Mureş - Judecãtorul-sindic. Sub acest aspect, Curtea reţine cã procedura insolvenţei prezintã anumite particularitãţi, printre care şi aceea cã se deschide printr-o sentinţã pronunţatã de judecãtorul-sindic, care respinge contestaţia debitorului şi stabileşte cã acesta se aflã în stare de insolvenţã. Aceastã sentinţã nu soluţioneazã litigiul declanşat între creditori şi debitor, situaţie în care sesizarea Curţii ar fi fost inutilã, controlul de constituţionalitate nemaiavând vreun efect asupra soluţiei deja pronunţate, ci reprezintã actul judecãtoresc prin care se deschide procedura generalã, astfel încât poate constitui actul de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Prin urmare, Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a), <>art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţã este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţã este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori;"
- Art. 33 alin. (2), (4) şi (6): "(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã. [...]
(4) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţã, procedura generalã, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de cãtre administratorul judiciar sau de cãtre creditorii deţinând împreunã sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacã aceştia îşi exprimã intenţia de a depune un plan în termenul prevãzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). [...]
(6) Dacã debitorul nu contestã, în termenul prevãzut la alin. (2), cã ar fi în stare de insolvenţã şi îşi exprimã intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecãtorul-sindic va da o sentinţã de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, fãcutã pânã la data pronunţãrii sentinţei, rezultã cã acesta se încadreazã în una dintre categoriile prevãzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinţã de deschidere a procedurii simplificate."
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii de lege criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.138/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, în ceea ce priveşte <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , acesta instituie "o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa rãsturnãrii probei în sarcina debitorului, este justificatã însã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia. [...]
În acest sens, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţa cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor."
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 , Curtea a constatat cã aceasta are în vedere, de fapt, "doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã. Curtea a reţinut cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Astfel, legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie."
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), <>art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dual" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 127/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Judecãtorul-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
