Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 188 din 8 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civila
Costica Bulai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Mecanice Timişoara" - S.A. în Dosarul nr. 5.395/C/2002 al Tribunalului Timis - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, sustinand ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât posibilitatea conferita executorului judecãtoresc de a proceda la actualizarea creanţei nu incalca principiul separaţiei puterilor în stat şi nu presupune o activitate de judecata. De altfel, partea interesatã are deschisã calea contestaţiei la executare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.395/C/2002, Tribunalul Timis - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã. Excepţia a fost ridicatã de contestatoarea recurenta Societatea Comercialã "Uzinele Mecanice Timişoara" S.A. în dosarul menţionat mai sus având drept obiect recursul declarat impotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã contestaţia la executare formulatã în contra actelor de executare silitã efectuate de executorii judecãtoreşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul criticat aduce atingere principiilor statului de drept, care presupun separarea puterilor în stat şi, pe cale de consecinta, competenta exclusiva a judecãtorului de a transa disputele dintre pãrţi şi de a stabili în concret obligaţiile litigioase ale fiecãruia. Executorul judecãtoresc nu se poate substitui magistratului, care este singurul abilitat sa infaptuiasca justiţia. "Or, stabilind obligaţia de plata a actualizãrii în lipsa oricãrei dispoziţii în titlul executoriu, executorul realizeazã un act de justiţie, deşi nu este o instanta judecãtoreascã". De asemenea, prevederea legalã supusã controlului infrange şi principiile constituţionale ale egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la apãrare, deoarece creditorul se situeaza pe o poziţie privilegiatã fata de debitor, atâta vreme cat este scutit de a mai obţine o hotãrâre judecãtoreascã pentru actualizare, situaţie care se deduce din posibilitatea executorului judecãtoresc de a stabili "obligaţii de plata executorii prin simple acte de executare care nu sunt acte ale justiţiei". În aceste condiţii "debitorul nu va putea niciodatã sa supunã justiţiei apãrãrile sale de fond privind existenta sau inexistenta dreptului creditorului de a primi actualizarea obligaţiei de plata". În sfârşit, autorul exceptiei critica prevederea legalã în conformitate cu care actualizarea obligaţiei de plata se va putea realiza în funcţie de cursul monedei în care se face plata. O atare prevedere incalca însã dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţia României, care "exclude posibilitatea pentru legiuitor de a stabili o norma pentru calculul unei obligaţii exclusiv prin raportare la o valuta strãinã". Tribunalul Timis considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã nu contravin prevederilor constituţionale invocate, având în vedere ca "posibilitatea conferita executorului judecãtoresc de a proceda la actualizarea creanţei în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat de momentul plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu nu incalca principiul separaţiei puterilor în stat, nu creeazã o situaţie privilegiatã pentru creditor, nu presupune o activitate de judecata şi nu incalca dreptul la apãrare al debitorului". Pe de alta parte, prin dispoziţiile art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, debitorul "este pus la adapost de abuzurile executorului judecãtoresc prin posibilitatea recunoscuta acestuia [...] de a uza de contestaţia la executare". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca, "potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata în fata instanţelor judecãtoreşti, inclusiv cea de desfãşurare a executãrii silite, este stabilitã de lege. Legea, respectiv Codul de procedura civilã, prin art. 371^2 alin. 3 teza finala, recunoaşte competenta organului de executare de a proceda la actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani prin titlul executoriu, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plãţii efective". Aceste reglementãri reprezintã "modalitãţi de realizare practica a prevederilor de principiu din Constituţie", care "oferã creditorului îndreptãţit o cale simpla şi operativã pentru realizarea creanţei la valoarea realã, calculatã de executor potrivit unui indicator tehnic, reprezentând cursul monedei la zi". În plus, debitorul are la indemana posibilitatea de a "declansa o adevarata procedura contradictorie de control judecãtoresc pe calea contestaţiei la executare care se judeca cu procedura proprie judecaţii în prima instanta, urmatã, când este cazul, de exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege". Avocatul Poporului considera ca "în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate fata de art. 16 din Constituţie, cu valoare de principiu, Curtea Constituţionalã a stabilit ca principiul egalitãţii priveşte pe cetãţeni şi nu persoanele juridice, desigur în mãsura în care nu ar fi afectatã egalitatea cetãţenilor în fata legii, ceea ce nu este cazul în litigiul de fata (contestatoarea recurenta fiind o persoana juridicã)". Referitor la critica privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale prevãzute de art. 125, Avocatul Poporului a opinat ca executorul judecãtoresc nu soluţioneazã un litigiu atunci când actualizeazã valoarea obligaţiilor de plata, ci întocmeşte un "act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Impotriva acestui act persoana care se considera vãtãmatã în drepturile sale [...], are deschisã calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedura civilã, garantandu-se pe aceasta cale, atât accesul liber la justiţie, cat şi dreptul la apãrare". Cu privire la împrejurarea ca actualizarea obligaţiei de plata se poate face şi prin raportare la o alta moneda decât cea nationala, Avocatul Poporului aprecieaza ca aceasta "este o problema de legalitate, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul conţinut: - Art. 371^2 alin. 3 teza finala: "În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat de data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 125 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (2), care au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21: "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."; - Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."; - Art. 136 alin. (2): "Moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: 1. Dispoziţiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã, care fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, nu reglementeazã o procedura de competenta instanţelor judecãtoreşti, ci o procedura executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecãtoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizatã a obligaţiilor de plata, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operatia de actualizare efectuatã de executorul judecãtoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, impotriva cãruia persoana care se considera vãtãmatã în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plata - are deschisã calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedura civilã. Pe cale de consecinta, nu poate fi primitã critica avansatã de autorul exceptiei, potrivit cãreia s-ar fi încãlcat dispoziţiile art. 125 din Constituţie, privind instanţele judecãtoreşti. În legatura cu critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, Curtea retine ca aplicarea dispoziţiilor legale criticate nu determina o inegalitate de tratament juridic în exercitarea drepturilor, deoarece debitorul şi creditorul nu sunt titulari ai aceloraşi drepturi - pentru a se pune problema exercitãrii uniforme a acestora -, ci ai unor drepturi cu conţinut diferit. Astfel, în vreme ce creditorul are dreptul sa obţinã realizarea creanţei sale pe calea executãrii silite, debitorul are obligaţia corelativa de a executa creanta sau de a se supune executãrii silite. Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta critica este nefondata întrucât, la fel ca şi în celelalte faze ale procesului, în cursul executãrii silite debitorul poate fi asistat de un avocat şi, în plus, poate formula contestaţie la executarea silitã, ceea ce da expresie atât dreptului sau la apãrare, cat şi accesului la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie. Nu se poate retine nici critica conform cãreia textul contestat incalca prevederile art. 136 alin. (2) din Constituţie, deoarece art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã nu deroga de la dispoziţia constituţionalã prin care se stabileşte ca moneda nationala este leul. Referirea la cursul monedei vizeazã tranzacţiile comerciale internaţionale, în care este firesc, pentru pãstrarea echilibrului între partenerii comerciali, sa se ţinã seama de cursul la zi al monedei în care se face plata. Dispoziţia nu este contrarã Constituţiei nici în cazurile în care plata se face în lei, prin raportarea convenitã de pãrţi, la cursul unei monede strãine, cãci nici în aceste cazuri nu se ignora calitatea leului de moneda nationala. De asemenea, Curtea retine ca nu este încãlcat nici art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitor la elementele definitorii ale statului roman, întrucât prin posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, în raport de criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, nu se instituie vreo ingerinta a altei autoritãţi în activitatea autoritãţii judecãtoreşti, ci, dimpotriva, da substanta scopului de ocrotire a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, prin reglementarea unei modalitãţi tehnice de echivalare a obligaţiei stabilite în bani, tocmai pentru a evita perpetuarea unor litigii care au ca sorginte aceeaşi obligaţie, dar a carei valoare se schimba continuu din cauza inflaţiei. În sfârşit, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, şi nr. 247 din 17 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 22 octombrie 2002. În considerarea aceloraşi ratiuni, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor nr. 177/2002 şi nr. 247/2002 îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2) şi (3), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 125 alin. (1) şi al art. 136 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Mecanice Timişoara" - S.A. în Dosarul nr. 5.395/C/2002 al Tribunalului Timis - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
