Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 188 din 29 decembrie 1998 referitoare la constitutionalitatea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã în vederea declansarii controlului de constitutionalitate, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, asupra Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Sesizarea este semnatã de un grup de 54 de deputaţi, şi anume: Adrian Nastase, Miron Tudor Mitrea, Acsinte Gaspar, Florian Bercea, Gheorghe Valceanu, Neculai Grigoras, Gheorghe Romeo Leonard Cazan, Marin Cristea, Ion Honcescu, Hildegard Puwak, Petru Bejinariu, Nicolae Napoleon Antonescu, Alexandru Albu, Vasile Panteliuc, Marina Ionescu, Vasile Candea, Nicu Ionita, Alexandru Lapusan, Daniela Bartos, Petre Naidin, Viorica Afrasinei, Gheorghe Ana, Romulus Neagu, Traian Sabau, Mihai Nicolescu, Dumitru Popescu, Eugen Nicolicea, Ion Munteanu, Victor Neagu, Gheorghe Ionescu, Florian Serac, Ion Pirgaru, Ioan Bivolaru, Dumitru Buzatu, Ovidiu Sincai, Gheorghe Ana, Ecaterina Andronescu, Ion Giurescu, Petru Şerban Mihailescu, Gabriel Bivolaru, Marian Ianculescu, Gheorghe Oana, Romulus Ion Moucha, Carmen Dumitriu, Victor Traian Mihu, Mihai Hlinschi, Simion Darie, Matei-Agaton Dan, Dan Nica, Viorel Hrebenciuc, Radu Liviu Bara, Gheorghe Marin, Vasile Stan şi Alexandru Stanescu. Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 186A/1998. I. În consideratiile generale ale sesizãrii se arata ca, în şedinţa din data de 22 decembrie 1998, Camera Deputaţilor a dezbãtut şi adoptat în procedura de urgenta proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, într-o redactare diferita de cea aprobatã de Senat, cu privire la art. 1 pct. 1 lit. r), art. 1 pct. 2 lit. l) şi la art. 1 pct. 7 lit. b). Pentru medierea textelor în divergenta între cele doua Camere a fost initiata procedura prevãzutã la art. 76 alin. (1) din Constituţie. Comisia de mediere, întrunitã la sediul Camerei Deputaţilor, a depus raportul de mediere, în urma examinãrii textelor în divergenta. Autorii sesizãrii arata în continuare ca, fãrã ca raportul Comisiei de mediere sa fi fost înscris, în prealabil, pe ordinea de zi şi sa fi fost distribuit deputaţilor, preşedintele de şedinţa a dat cuvântul unui deputat, membru al Comisiei de mediere, pentru prezentarea raportului. Ulterior, la intervenţiile unor deputaţi din opoziţie, dupã cum se arata în sesizare, "preşedintele de şedinţa a supus votului Camerei înscrierea pe ordinea de zi a raportului de mediere, însã nu a luat mãsurile necesare pentru ca acesta sa fie distribuit deputaţilor". Potrivit susţinerilor autorilor sesizãrii, faptul ca în raportul Comisiei de mediere au fost incluse textele care au fost discutate şi adoptate cu prilejul dezbaterii proiectului de lege nu inlatura procedura regulamentara privind dezbaterea raportului şi dreptul deputaţilor de a avea un alt punct de vedere în aceasta faza, în special al celor care nu au fost prezenţi la dezbaterea proiectului de lege, dar au luat parte la şedinţa în timpul discutarii raportului de mediere. Din acest punct de vedere, se apreciazã ca, pentru a putea participa la discuţii şi la luarea deciziilor în cunostinta de cauza, "era absolut necesar ca raportul Comisiei de mediere sa fi fost difuzat, în prealabil, tuturor deputaţilor. Omitandu-se aceasta cerinta regulamentara, s-a ajuns la înlãturarea de la vot a unor deputaţi care nu au fost de acord sa-şi exprime votul atâta timp cat nu aveau cunostinta despre conţinutul raportului". II. Aspectele de neconstituţionalitate asupra cãrora Curtea a fost sesizatã sunt urmãtoarele: 1. Se considera, mai întâi, ca au fost "incalcate prevederile art. 66 alin. (1) din Constituţie, în exercitarea dreptului de vot deputaţii exprimand opţiunea politica a alegãtorilor". Sub raportul problemelor de constitutionalitate a legii, în sesizare se invoca şi prevederile art. 64 din Constituţie, potrivit cãrora Camera Deputaţilor şi Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni, în prezenta majoritãţii membrilor. Totodatã, se susţine ca, din modul în care s-a desfãşurat şedinţa Camerei Deputaţilor, rezulta ca s-au încãlcat prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora, "dacã una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea aprobatã de cealaltã Camera, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere". Aceasta încãlcare a prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie rezulta, în opinia autorilor sesizãrii, din nerespectarea procedurii de mediere la care face trimitere art. 120 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat*), text ce prevede ca raportul de mediere se dezbate potrivit procedurii stabilite la art. 78-100 din acest regulament. În acest sens, în sesizare se face trimitere şi la art. 88 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, conform cãruia "raportul comisiei însãrcinate sa examineze o initiativa legislativã se difuzeazã, prin grija Biroului permanent, deputaţilor, cerinta care s-a omis, asa cum rezulta şi din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor în care s-a dezbãtut raportul Comisiei de mediere". 2. De asemenea, autorii sesizãrii arata ca, întrucât nu au înţeles sa participe la dezbaterea raportului Comisiei de mediere, atâta timp cat acesta nu a fost difuzat, deputaţii din grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. şi P.U.N.R. au pãrãsit sala de şedinţa. Or, în aceste împrejurãri, preşedintele de şedinţa avea obligaţia sa verifice dacã este întrunitã condiţia constituţionalã de cvorum. În legatura cu aceasta în sesizare se face referire la deciziile nr. 4/1994 şi nr. 46/1994 ale Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat: - "Constituţionalitatea condiţiei de cvorum şi rezultatul votului se apreciazã în momente deosebite ale procedurii legislative parlamentare"; - "Cvorumul şi votul nu pot fi confundate, cel dintâi precedandu-l pe cel de-al doilea"; - "Cvorumul nu rezulta numai din numãrul parlamentarilor care au participat la vot, ci şi din cel al parlamentarilor efectiv prezenţi, cvorumul legal de şedinţa fiind o condiţie de prezenta imediata înaintea votarii, diferita, deci, de vot". 3. În final, autorii sesizãrii arata ca, dupã discutarea şi votarea fiecãrui text în divergenta, preşedintele de şedinţa trebuia sa supunã aprobãrii Camerei Deputaţilor raportul în ansamblul sau. Întrucât raportul nu a fost aprobat în integralitatea sa, deci nu s-au respectat procedurile constituţionale de adoptare a legii, se considera ca "legea nu a fost votatã şi adoptatã şi, ca atare, nu poate fi trimisa spre promulgare Preşedintelui României". În conformitate cu art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, s-a solicitat preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului sa comunice punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. În punctul de vedere al Guvernului, comunicat prin adresa nr. 5/7.144/R.V. din 28 decembrie 1998, se arata, în esenta, urmãtoarele: În legatura cu susţinerea ca s-ar fi încãlcat prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, se apreciazã ca aspectele semnalate de autorii sesizãrii de neconstituţionalitate, respectiv difuzarea raportului de mediere şi adoptarea în ansamblul sau, nu sunt prevãzute în Constituţie, ci în Regulamentul Camerei Deputaţilor, ceea ce înseamnã ca se poate discuta cel mult despre unele abateri de la litera regulamentului şi despre efectele acestora, iar nu despre neconstituţionalitate. Totodatã se susţine ca şi procedura parlamentarã, deşi prezintã unele particularitãţi fata de procedurile de judecata, rãmâne tot "o procedura supusã principiului general, potrivit cãruia încãlcarea unei norme de procedura trebuie sancţionatã dacã se dovedeşte o vãtãmare". În consecinta, se apreciazã ca, "în condiţiile în care se constata ca au fost respectate dispoziţiile art. 76 alin. (1) care impun iniţierea procedurii de mediere, prin intermediul unei comisii paritare, faptul ca nu a fost difuzat raportul de mediere şi ca nu a fost adoptat în ansamblul lui nu este de natura sa invalideze adoptarea legii, din moment ce este vorba de simple abateri de la regulament, prin care nu s-a produs nici o vãtãmare sau încãlcare a principiilor constituţionale". Referitor la susţinerea din sesizare ca s-ar fi încãlcat art. 66 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului", se apreciazã ca acest text general nu are, practic, legatura directa cu procedura de mediere. De asemenea, se apreciazã ca "nu se poate susţine ca deputaţii care nu au fost prezenţi la dezbateri nu aveau posibilitatea de a vota raportul de mediere în cunostinta de cauza, deoarece raportul Comisiei juridice a fost difuzat tuturor deputaţilor; raportul Comisiei de mediere a fost prezentat oral, în sensul ca în Comisia de mediere s-a decis sa se adopte textele votate de Camera Deputaţilor, propuse în raportul Comisiei juridice". Totodatã, se arata în punctul de vedere al Guvernului, "din analiza textelor constituţionale şi a celor din regulament nu rezulta ca forma scrisã a raportului este cerutã ad validitatem, esenţial fiind ca textele în divergenta sa fie discutate în Comisia de mediere şi votate în aceasta comisie, urmând a fi prezentatã plenului forma decisa de comun acord în Comisia de mediere. De altfel, ulterior, a fost întocmit şi raportul în forma scrisã (instrumentum)". În ceea ce priveşte omisiunea de a supune aprobãrii Camerei Deputaţilor raportul în ansamblul sau, se arata ca "autorii sesizãrii de neconstituţionalitate nu mai invoca nici un text special din Constituţie, din care sa rezulte ca o asemenea omisiune ar fi de natura sa invalideze procedura de adoptare a legii. Totodatã nu se vede în ce ar consta <<vãtãmarea>>, din moment ce fiecare text supus medierii a fost votat". Se mai arata, în continuare, ca "practic textele în discuţie au fost votate de 3 ori (o data când s-a discutat legea pe articole, apoi când a fost votatã legea în varianta propusã de Camera Deputaţilor şi, în sfârşit, când s-a discutat raportul de mediere)". Referitor la condiţia de cvorum, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "autorii sesizãrii de neconstituţionalitate nu au fãcut dovada faptului ca aceasta condiţie nu mai era îndeplinitã dupã retragerea de la dezbateri a deputaţilor din grupurile parlamentare P.D.S.R., P.R.M., P.U.N.R." La solicitarea Curţii Constituţionale, secretarul general al Camerei Deputaţilor a înaintat, prin adresa nr. XVII/1/763 din 24 decembrie 1998, copii certificate de pe lista de prezenta a deputaţilor la şedinţa din ziua de 22 decembrie 1998 şi de pe lista conţinând consemnarile la apelul nominal din aceeaşi şedinţa. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere obiecţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã, stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 22 decembrie 1998, raportul Comisiei de mediere, lista de prezenta a deputaţilor la şedinţa din ziua de 22 decembrie 1998, lista conţinând consemnarile la apelul nominal din aceeaşi şedinţa, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, lege care face obiectul sesizãrii, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã, fiind legal sesizatã, este competenta sa soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, republicatã. Curtea constata ca obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe are în vedere constituţionalitatea extrinseca a acesteia, invocandu-se în exclusivitate, nerespectarea procedurii de adoptare a legii. I. Astfel în motivarea sesizãrii se susţine ca au fost incalcate dispoziţiile constituţionale cuprinse la art. 64, potrivit cãrora "Camera Deputaţilor şi Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni, în prezenta majoritãţii membrilor"; art. 66 alin. (1), care stabilesc ca, "în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului"; art. 76 alin. (1), care prevãd ca, "dacã una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea aprobatã de cealaltã Camera, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere". Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc aspecte de ordin procedural, în legatura cu faptul ca raportul Comisiei de mediere nu s-a difuzat, în prealabil, deputaţilor, autorii obiectiei evoca şi încãlcarea prevederilor art. 88 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, conform cãrora "raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia Guvernului, deputaţilor şi initiatorilor, cu respectarea termenului prevãzut la art. 64 alin. 2". Examinând obiecţia privind neconstituţionalitatea Legii pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Curtea urmeazã sa ţinã seama de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, potrivit cãrora sunt neconstituţionale acele prevederi care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Verificarea constituţionalitãţii externe (extrinseci) a unei legi presupune compararea ei cu formele de adoptare a legilor prevãzute de Constituţie. Asadar, în acest caz, controlul de constitutionalitate consta în verificarea îndeplinirii, în mod efectiv, a condiţiilor de ordin constituţional pentru adoptarea actului examinat. Din acest punct de vedere, Curtea retine ca obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe pune alãturi, şi pe acelaşi plan, condiţii de aprobare a legii prevãzute în Constituţie, cat şi condiţii care sunt prevãzute numai în Regulamentul Camerei Deputaţilor. Or, prin natura sa, Constituţia conţine doar cele mai importante norme privind procedura de adoptare a legilor, norme a cãror nerespectare conduce la posibilitatea constatãrii neconstitutionalitatii extrinseci a legii. De aceea, dacã legiuitorul nu incalca aceste dispoziţii constituţionale, legitimitatea dispoziţiei legale controlate nu poate fi negata. II. 1. Analizând criticile de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte art. 66 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã constata ca acest text nu are nici o legatura cu procedura adoptãrii legilor şi nici cu conţinutul legii în cauza, întrucât se referã la mandatul reprezentativ al deputaţilor şi al senatorilor. 2. Cu privire la art. 64 din Constituţie, pe care autorii sesizãrii îl evoca fãrã a mentiona explicit ca a fost încãlcat, se constata ca acesta este, într-adevãr, un text care vizeazã procedura de adoptare a legilor, a hotãrârilor şi a motiunilor, stabilind cvorumul legal pentru adoptarea lor. Din examinarea stenogramei lucrãrilor Camerei Deputaţilor din ziua de 22 decembrie 1998 rezulta ca a fost îndeplinit cvorumul legal, întrucât votarea primului punct al raportului Comisiei de mediere a avut loc înainte ca grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. şi P.U.N.R. sa pãrãseascã sala. Or, din examinarea listelor de prezenta, transmise de Camera Deputaţilor, reiese ca erau prezenţi, iniţial, 300 de deputaţi. Iar, ulterior, la apelul nominal, s-a constatat din nou existenta cvorumului legal. Îndeplinirea condiţiei constituţionale de cvorum, la votarea pct. 2 şi 3 ale raportului Comisiei de mediere, rezulta din aditionarea voturilor exprimate şi a numãrului de deputaţi prezenţi în sala, care nu au votat, asa cum reiese din consemnarile stenogramei. În acest sens, preşedintele de şedinţa a menţionat, astfel cum rezulta, de asemenea, din stenograma, ca, referitor la pct. 2 al raportului Comisiei de mediere, au fost exprimate 168 de voturi pentru, nici un vot impotriva şi 6 abtineri, precum şi ca în sala mai erau prezenţi încã 15 deputaţi care nu au votat. Cu privire la pct. 3, s-a consemnat în stenograma ca au fost exprimate 168 de voturi pentru, în Camera mai fiind prezenţi şi alţi 6 deputaţi care nu au votat, considerându-se, astfel, îndeplinitã condiţia de cvorum. 3. În legatura cu faptul ca la votarea pct. 2 şi 3 din raportul Comisiei de mediere au fost prezenţi în sala, conform stenogramei, şi deputaţi care nu au votat, se retine ca, prin Decizia nr. 4 din 11 ianuarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 13 ianuarie 1994, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul ca neparticiparea la vot "poate fi analizata doar în condiţiile în care cvorumul este întrunit şi deci Camerele Parlamentului pot trece în mod constituţional şi regulamentar la votarea oricãrui act", precum şi ca abţinerea unui parlamentar de la exprimarea unei optiuni, cu toate ca este prezent în momentul votarii, "nu poate avea nici un efect asupra validitãţii votului Camerei Deputaţilor şi cu atât mai mult asupra constituţionalitãţii lui". 4. Susţinerea potrivit cãreia la adoptarea legii ar fi fost incalcate dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Constituţie, care se referã la iniţierea procedurii de mediere, este neîntemeiatã. În mod indiscutabil, aceasta procedura a fost initiata şi s-a desfãşurat în conformitate cu prevederile acestui text constituţional, fapt de altfel necontestat de autorii sesizãrii, adoptandu-se raportul a cãrui modalitate de aprobare în plenul Camerei Deputaţilor reprezintã însuşi motivul principal al criticii de neconstituţionalitate a Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Nerespectarea unor norme ale procedurii de mediere cuprinse numai în Regulamentul Camerei Deputaţilor, cum este şi faptul nedifuzarii raportului de mediere înaintea dezbaterii acestuia, nu este de natura sa conducã la concluzia ca s-au încãlcat norme constituţionale. Curtea retine, de altfel, în legatura cu acest aspect, ca raportul Comisiei de mediere a fost citit în plenul Camerei Deputaţilor înainte de a fi supus votului, astfel cum reiese din stenograma. Rezulta deci ca deputaţii prezenţi au votat în cunostinta de cauza. 5. Referitor la susţinerea potrivit cãreia legea nu a fost votatã şi adoptatã, întrucât, dupã votarea fiecãrui text în divergenta cuprins în raportul Comisiei de mediere, acest raport nu a mai fost supus votarii în ansamblul sau, Curtea constata ca aceasta insuficienta procedurala nu este de natura sa afecteze constituţionalitatea legii, întrucât norma procedurala privind modalitatea votarii raportului nu este de natura constituţionalã. În ceea ce priveşte faptul ca, dupã pãrãsirea sãlii de şedinţa de cãtre grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. şi P.U.N.R., preşedintele de şedinţa avea obligaţia sa verifice în ce mãsura condiţia constituţionalã de cvorum era întrunitã, se retine ca şi aceasta sustinere vizeazã tot aspecte de nivel regulamentar, iar nu constituţional. Astfel art. 127 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede ca "persoana care conduce lucrãrile Camerei este obligatã sa precizeze dacã este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi". Totodatã art. 128 alin. 2 din acelaşi regulament prevede ca "în timpul şedinţelor, liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Camerei verificarea întrunirii cvorumului, iar preşedintele va proceda la verificarea acestuia". Din examinarea stenogramei lucrãrilor Curtea retine ca era îndeplinit cvorumul legal prevãzut de Constituţie înainte ca grupurile parlamentare menţionate sa pãrãseascã şedinţa, iar ulterior nu s-a cerut verificarea cvorumului conform Regulamentului Camerei Deputaţilor. Fata de cele expuse, urmeazã a se constata ca Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele separate din 22 decembrie 1998, este constituţionalã. Criticile în sensul cãrora, în legatura cu votarea raportului Comisiei de mediere, s-ar fi încãlcat unele dispoziţii procedurale care sunt prevãzute exclusiv în Regulamentul Camerei Deputaţilor, fãrã a afecta însã condiţiile prevãzute de Constituţie pentru adoptarea legii de cãtre Parlament, nu intra sub incidenta contenciosului constituţional.
Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 64, ale art. 66 alin. (1), ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2 alin. (2), ale art. 17 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Constata ca Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe a fost adoptatã cu respectarea dispoziţiilor constituţionale. Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 29 decembrie 1998, cu participarea domnilor: Lucian Mihai, preşedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef, Claudia Miu
---------- *) Regulamentul Camerei Deputaţilor a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
