Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Daniel Marius Tcaciuc în Dosarul nr. 6.860/1998 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal se prezintã Ioan Ovidiu Sitterli, în calitate de mandatar al autorului exceptiei, Daniel Marius Tcaciuc, în baza procurii autentificate pe care o depune la dosar, lipsind celelalte pãrţi: Luca Ovidiu Mihu, Florian Dinca, Vasile Bejan şi Alexandru Rad. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Mandatarul autorului exceptiei solicita acordarea unui nou termen de judecata, pentru a lua cunostinta de conţinutul raportului judecãtorului-raportor, precum şi de punctul de vedere al Guvernului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, arãtând ca este al doilea termen pentru lipsa de apãrare, solicitat de autorul exceptiei.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate de reprezentantul autorului exceptiei, o respinge, având în vedere ca nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. (1) din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de apãrare, temeinic motivatã.
Cauza fiind în stare de judecata, mandatarul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentului inuman sau degradant. Mai arata ca exceptarea unor inculpati de la beneficiul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, în raport de natura infracţiunilor sãvârşite, constituie un asemenea tratament degradant.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca textul de lege criticat a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999 Curtea Constituţionalã a statuat ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penalã, aflatã în competenta exclusiva a autoritãţii legiuitoare, iar nu o chestiune de neconstituţionalitate. Totodatã considera ca executarea pedepsei nu constituie un tratament inuman sau degradant.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Daniel Marius Tcaciuc, prin apãrãtorul sau, în Dosarul nr. 6.860/1998.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din legea fundamentalã, deoarece constituie o "limitare", datoritã cãreia "în procesul de individualizare a pedepsei nu se tine seama de principiul umanismului sancţiunii aplicate, respectiv ca pedeapsa sa fie în concordanta cu constiinta morala şi juridicã a societãţii", şi astfel se incalca "drepturile fundamentale ale omului".
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, "care limiteazã aplicarea beneficiului suspendãrii executãrii pedepsei", nu pot fi considerate neconstituţionale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece nu se poate susţine ca, prin limitarea sferei de aplicare a suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, se aduce atingere dispoziţiei constituţionale a art. 22 alin. (2), "întrucât executarea efectivã a pedepsei închisorii, în condiţiile prevãzute de Codul penal şi de Legea pentru executarea pedepselor, nu poate echivala cu supunerea persoanei condamnate la tortura, la pedepse sau la tratamente inumane sau degradante". Se fac referiri şi la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul "Tyrer contra Regatului Unit", 1978, privitor la pedepse judiciare corporale), arãtându-se ca, în opinia Curţii, pentru ca o pedeapsa sa fie "degradanta" şi contrarã art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, umilirea şi dispretuirea provocate trebuie sa atinga un nivel deosebit şi sa difere de elementul obişnuit de umilire pe care îl comporta în mod normal şi aproape inevitabil pedepsele judiciare. De asemenea, se invoca deciziile Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege (art. 81 alin. 3 din Codul penal), raportatã însã la alte prevederi constituţionale [art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din legea fundamentalã] şi prin care Curtea a statuat ca "regimul pedepselor constituie o problema de politica penalã, pe care organul legislativ este singurul îndreptãţit sa o soluţioneze în funcţie de împrejurãrile existente la un moment dat în domeniul criminalitatii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţia legalã criticata, raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care au urmãtoarea redactare: "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii incalca prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", întrucât prin executarea efectivã a pedepsei închisorii i se refuza condamnatului posibilitatea îndreptãrii în condiţii de normalitate şi a reeducãrii în mijlocul societãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal, referitoare la excluderea de la beneficiul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei a acelor infractori care au sãvârşit infracţiuni intenţionate grave sau infracţiuni de violenta nominalizate, nu aduc atingere dispoziţiei constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (2). În mod evident, executarea efectivã a pedepsei închisorii, în condiţiile prevãzute de Codul penal şi de <>Legea nr. 23/1969 pentru executarea pedepselor, nu poate echivala cu supunerea persoanei condamnate la tortura, la pedepse ori tratamente inumane sau degradante.
Astfel, potrivit art. 52 din Codul penal, "Pedeapsa este o mãsura de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea sãvârşirii de noi infracţiuni.
Prin executarea pedepsei se urmãreşte formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept şi fata de regulile de convieţuire socialã. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinţe fizice şi nici sa înjoseascã persoana condamnatului".
Dispoziţia constituţionalã a art. 22 alin. (2) reproduce fidel dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante". În interpretarea acestui text, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut ca o pedeapsa penalã nu echivaleaza, prin ea însãşi, cu o tortura sau cu un rau tratament şi ca o astfel de mãsura ar putea capata un caracter degradant, deci contrar prevederilor art. 3 din convenţie, doar dacã aplicarea ei ar produce "o umilire sau o dispretuire a persoanei condamnate", în condiţiile în care ea "ar atinge un nivel deosebit, având un caracter diferit de elementele pe care le presupune, în mod normal, o pedeapsa judiciarã" (cazul "Tyrer contra Regatului Unit", 1978), ceea ce nu este cazul în care se afla prevederea legalã criticata prin excepţia de neconstituţionalitate de fata.
De aceea, susţinerea autorului exceptiei referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal în raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie nu poate fi primitã, executarea unei pedepse neputând constitui o încãlcare a dispoziţiei constituţionale menţionate.
În realitate, finalitatea textului de lege criticat este aceea de a exclude anumite categorii de inculpati de la posibilitatea acordãrii suspendãrii executãrii pedepsei, în scopul evitãrii riscului la care societatea s-ar expune prin lãsarea în libertate şi fãrã supraveghere a infractorilor din aceste categorii.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Marius Tcaciuc în Dosarul nr. 6.860/1998 al Tribunalului Sibiu.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
