Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 187 din 6 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 5 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicatã de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, asistat de avocat Adrian Roseti. Lipseşte partea Ministerul Apãrãrii Naţionale, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei şi aratã cã, de fapt, criticile de neconstitu-ţionalitate privesc doar dispoziţiile <>art. 89 alin. 2 teza finalã din Legea nr. 80/1995 , respectiv dispoziţia potrivit cãreia cadrele militare puse la dispoziţie "beneficiazã de drepturile bãneşti corespunzãtoare gradului pe care îl au, la minimum".
În legãturã cu aceasta, aratã cã, spre deosebire de cadrele militare, pentru alte categorii socioprofesionale legea nu instituie o sancţiune pecuniarã în cazul cercetãrii penale.
De asemenea, aratã cã doar pentru cadrele militare suspendarea din funcţie are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ. Astfel, cadrele militare sunt discriminate sub aceste aspecte în raport cu celelalte categorii socio-profesionale.
Considerã cã aplicarea acestor sancţiuni încalcã şi prezumţia de nevinovãţie, întrucât se face înainte de a fi stabilitã vinovãţia cadrelor militare printr-o hotãrâre judecãtoreascã. De asemenea, aratã cã, în cazul decesului celui cercetat, procesul penal înceteazã, iar urmaşii nu mai pot beneficia de o pensie de urmaş corespunzãtoare muncii depuse de cadrul militar. În sfârşit, aratã cã sancţiunile pecuniare aplicate anterior stabilirii vinovãţiei nu pot fi privite ca având un rol preventiv.
Autorul excepţiei solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei, arãtând cã atribuţiile pe care comandantul le dã celui pus la dispoziţie nu sunt echivalate de remuneraţia primitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor prevãzute de norma juridicã, fãrã nicio discriminare sau privilegiu. De asemenea, aratã cã nu înfrânge nici prezumţia de nevinovãţie, pentru cã sancţiunile nu vizeazã fondul rãspunderii pentru fapta imputatã şi nu prejudecã vinovãţia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicatã de Viorel Ciolacu cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã având ca obiect pretenţii bãneşti cu titlu de drepturi salariale.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 , care prevãd suspendarea din funcţie sau punerea la dispoziţie a cadrelor militare faţã de care s-a început urmãrirea penalã ori au fost trimise în judecatã, au caracter discriminatoriu, întrucât asemenea mãsuri nu sunt prevãzute şi pentru cetãţenii care ocupã alte funcţii. Totodatã, considerã cã mãsura suspendãrii din funcţie sau a punerii la dispoziţie încalcã prezumţia de nevinovãţie, deoarece au un "caracter iremediabil" şi se aplicã fãrã ca vinovãţia cadrelor militare respective sã fi fost stabilitã prin hotãrâri judecãtoreşti definitive.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere cã mãsura suspendãrii sau a punerii la dispoziţie nu are caracter de sancţiune, ci are un scop preventiv, aplicându-se fãrã discriminare faţã de toate persoanele care se aflã în aceeaşi situaţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate, întrucât nu creeazã discriminãri între cetãţeni aflaţi în situaţii identice.
De asemenea, considerã cã nu încalcã nici prezumţia de nevinovãţie, întrucât nu prejudecã fondul cauzei penale şi nu anticipeazã aplicarea unei pedepse.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995. În realitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã doar dispoziţiile alin. 2 ale art. 89, dispoziţii potrivit cãrora "În acest interval de timp ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii arestaţi se suspendã din funcţie, iar cei care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune se pun la dispoziţie. Pe timpul suspendãrii din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiazã de niciun drept de la Ministerul Apãrãrii Naţionale. Cei puşi la dispoziţie îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unitãţilor din care fac parte şi beneficiazã de drepturile bãneşti corespunzãtoare gradului pe care îl au, la minimum."
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în opinia autorului excepţiei textul de lege criticat este discriminatoriu şi încalcã prezumţia de nevinovãţie, întrucât, pe de o parte, prevede suspendarea obligatorie din funcţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi a subofiţerilor arestaţi şi punerea la dispoziţie a acestora dacã sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate ori sunt eliberaţi pe cauţiune, iar, pe de altã parte, prevede cã cei puşi la dispoziţie beneficiazã de drepturile bãneşti corespunzãtoare gradului pe care îl au la minim. Astfel, autorul excepţiei, cadru militar, considerã cã este discriminat în raport cu celelalte categorii socioprofesionale faţã de care mãsura suspendãrii are doar un caracter facultativ şi nu se aplicã sancţiuni pecuniare.
Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcţii publice ori de interes public prevãd obligativitatea sau posibilitatea suspendãrii din funcţie a persoanei faţã de care s-a început urmãrirea penalã, a fost arestatã sau trimisã în judecatã. Chiar şi Codul muncii prevede, în art. 52 alin. (1) lit. c), ca regulã generalã, posibilitatea suspendãrii contractului individual de muncã din iniţiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penalã împotriva salariatului ori salariatul a fost trimis în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni care îl face incompatibil cu funcţia îndeplinitã. Faptul cã în cazul cadrelor militare mãsura suspendãrii este obligatorie, iar nu facultativã, este justificat de statutul deosebit al cadrelor militare, care presupune, între altele, preţuirea onoarei forţelor armate ale României, ale armei şi unitãţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a uniformei militare pe care le poartã.
În ceea ce priveşte dispoziţia potrivit cãreia cadrele militare care sunt puse la dispoziţie beneficiazã de drepturile bãneşti corespunzãtoare gradului pe care îl au, la minimum, Curtea reţine cã aceastã mãsurã este justificatã de faptul cã persoana pusã la dispoziţie nu mai are aceleaşi atribuţii ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului şi funcţiei sale anterior, ci îndeplineşte numai unele sarcini atribuite de comandant şi care nu sunt incompatibile cu statutul sãu. Instanţa de contencios constituţional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizaţiei cuvenite, fãrã a încãlca principiul separaţiei puterilor în stat. De altfel, Curtea observã cã, potrivit alin. 4 şi 5 ale <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 , în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmãrire penalã ori achitarea, cadrele miliare vor fi repuse în toate drepturile avute la data suspendãrii din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie. Mai mult, contrar celor susţinute de reprezentantul autorului excepţiei cu ocazia dezbaterilor în faţa Curţii, repunerea în drepturi se poate dispune şi în cazul încetãrii urmãririi penale ori a procesului penal.
În sfârşit, Curtea reţine cã suspendarea, punerea la dispoziţie şi reducerea cuantumului indemnizaţiei nu încalcã prezumţia de nevinovãţie, întrucât nu vizeazã fondul rãspunderii pentru fapta imputatã, nu prejudecã vinovãţia, ci constituie mãsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicãrii sãvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectã a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupã acea funcţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicatã de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 3.286/62/M/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
