Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 187 din 18 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 si 257 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 14 februarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi 257 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998 al Curţii de Apel Constanta - Secţia penalã.
La apelul nominal sunt prezenţi Mirela Fako şi Lucian Matei Pricina. Rãspund, de asemenea, avocat Aurelian Hahui, pentru Radu Cristina şi Vonica Mariana, precum şi avocat Monica Alexandrescu, pentru Liviu Cornel Tudose.
Lipsesc Ana Capetti, George Livius Magerusan, Nicolae Constantin, Adrian Pop, Octavian Ceapcan, Daniel Stroe, Carmen Any Negoita, Viorel Calin Berbec, Societatea Comercialã "Banca Romana de Comerţ Exterior" Bancorex - S.A. - Sucursala Craiova, Societatea Comercialã "Banca Romana de Comerţ Exterior" Bancorex - S.A. - Sucursala Bucureşti, Fondul Proprietãţii de Stat, Direcţia regionala a vamilor Bucureşti, Direcţia regionala a vamilor Constanta şi Societatea Comercialã "Migali Prodcom" Bucureşti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Pentru autoarea exceptiei Ana Capetti sunt depuse o cerere de amânare pentru lipsa de apãrare şi o adeverinta medicalã privind starea sãnãtãţii acesteia. Pãrţile prezente nu se opun acordãrii unui termen. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu amânarea, în vederea asigurãrii apãrãrii.
Deliberând asupra cererii de amânare, formulatã în scris de avocatul autoarei exceptiei, ţinând seama ca dosarul se afla la al doilea termen, fiind amânat anterior din aceleaşi motive, şi având în vedere dispoziţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civilã, Curtea respinge cererea de amânare şi constata cauza în stare de judecata.
Mirela Fako şi Lucian Matei Pricina solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca, în ceea ce îi priveşte, materialul de urmãrire penalã le-a fost adus la cunostinta.
Pentru pãrţile reprezentate prin apãrãtori, având în vedere ca aceştia nu au respectat prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, referitoare la ţinuta vestimentara a judecãtorilor, magistraţilor-asistenţi, procurorilor şi avocaţilor, urmeazã ca aceste pãrţi sa îşi formuleze în scris susţinerile cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 257 din Codul de procedura penalã, deoarece prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constituţionalã, având de soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedura penalã, a admis-o şi a constatat ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" este neconstitutionala. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedura penalã, solicita respingerea acesteia ca fiind neîntemeiatã, deoarece, în mod similar cu inculpatul în etapa de urmãrire penalã, şi învinuitului i se prezintã de cãtre procuror materialul de urmãrire penalã. În consecinta, dispoziţiile art. 250 din Codul de procedura penalã nu contravin art. 24 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Constanta - Secţia penalã, prin Încheierea din 11 mai 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.129/1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi 257 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998, aflat pe rolul acelei instanţe.
Autoarea exceptiei critica dispoziţiile art. 250 din Codul de procedura penalã pentru ca prevãd obligativitatea prezentãrii materialului de urmãrire penalã numai inculpatului, nu şi învinuitului, ceea ce contravine prevederilor art. 24 din Constituţie, care garanteazã dreptul la apãrare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 257 din Codul de procedura penalã, considera ca acestea sunt neconstituţionale, deoarece prevãd numai facultatea, iar nu şi obligaţia procurorului de a prezenta materialul de urmãrire penalã, ceea ce contravine, de asemenea, art. 24 din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta arata ca aceasta este nefondata. Cu privire la art. 250 din Codul de procedura penalã, instanta arata ca acesta reglementeazã procedura de prezentare a materialului de urmãrire penalã inculpatului şi, de aceea, a include în acest text şi obligaţia organului de cercetare penalã de a chema şi pe invinuit pentru a-i prezenta materialul înseamnã a da o dubla reglementare problemei în discuţie. Art. 255 din Codul de procedura penalã prevede ca organul de cercetare penalã, dupã ce constata terminatã cercetarea şi dacã exista invinuit în cauza, procedeazã la o noua ascultare a acestuia, aducandu-i la cunostinta învinuirea şi intrebandu-l dacã mai are probe în apãrare. "Ascultarea", la care se referã textul, are semnificatia actului de prezentare. Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penalã este neconstitutionala, dar a extinde aceasta şi la dispoziţiile art. 250 din Codul de procedura penalã ar fi o soluţie nefondata, deoarece art. 250 nu se referã la acte pe care trebuie sa le efectueze procurorul înainte de a sesiza instanta de judecata. Pe de alta parte, arata în final instanta de judecata, art. 250 din Codul de procedura penalã se referã la cazurile în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare, când fãptuitorul nu mai are calitate de invinuit, ci de inculpat, astfel ca dispoziţia la care se referã autoarea exceptiei nu mai are fundamentare legalã.
Cu privire la dispoziţiile art. 257 din Codul de procedura penalã, instanta apreciazã ca, pe buna dreptate, Curtea Constituţionalã a reţinut ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" este neconstitutionala.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia nu este intemeiata, datoritã urmãtoarelor motive: în urma <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24/1999 , care a statuat ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penalã contravine art. 24 din Constituţie, urmând ca ascultarea învinuitului, cu aducerea la cunostinta a invinuirii şi cu întrebarea lui dacã are noi mijloace de apãrare, sa se efectueze în mod obligatoriu de cãtre procuror, la sfârşitul urmãririi penale, astfel încât, atât inculpatul, cat şi invinuitul se vor bucura de prezentarea materialului de urmãrire penalã: primul de cãtre organul de cercetare penalã, al doilea de cãtre procuror. Art. 250 din Codul de procedura penalã conditioneaza prezentarea materialului de urmãrire penalã de punerea în mişcare a acţiunii penale, deci de dobândirea de cãtre invinuit a calitãţii de inculpat. Când aceasta condiţie nu este îndeplinitã, înseamnã ca exista situaţia în care urmãrirea penalã se desfãşoarã fãrã punerea în mişcare a acţiunii penale, şi, în acest caz, materialul de urmãrire penalã este prezentat învinuitului de cãtre procuror, în mod obligatoriu, ca efect al <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24/1999 . Rezulta ca nu este încãlcat în nici un fel dreptul la apãrare al învinuitului, din moment ce, în mod similar cu inculpatul, în etapa terminãrii urmãririi penale acesta se bucura de prezentarea materialului de urmãrire penalã. Nici invinuitul, nici inculpatul nu vor fi trimişi în judecata fãrã sa li se fi prezentat materialul de urmãrire penalã, asigurându-li-se astfel, pe deplin, dreptul la apãrare. În consecinta, se arata în punctul de vedere al Guvernului, dispoziţiile art. 250 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedura penalã, se arata ca aceasta a fãcut obiectul <>Deciziei nr. 24 din 23 februarie 1999 , prin care s-a decis ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" este neconstitutionala. În conformitate cu <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", instanta de judecata fiind obligatã, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, sa respingã, prin încheiere motivatã, excepţia ca fiind inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 250: "Dupã punerea în mişcare a acţiunii penale, dacã au fost efectuate toate actele de urmãrire necesare, organul de cercetare penalã cheamã pe inculpat în fata sa şi:
a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmãrire penalã, arãtându-i şi încadrarea juridicã a faptei sãvârşite;
b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndatã cunostinta de material. Dacã inculpatul nu poate sa citeascã, organul de cercetare penalã îi citeşte materialul;
c) îl întreabã, dupã ce a luat cunostinta de materialul de urmãrire penalã, dacã are de formulat cereri noi sau dacã voieşte sa facã declaraţii suplimentare."
- Art. 257: "Procurorul primind dosarul, dacã socoteşte necesar, cheamã pe invinuit şi îi prezintã materialul de urmãrire penalã potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urm., care se aplica în mod corespunzãtor."
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999. Prin aceasta decizie Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penalã este neconstitutionala.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca dispoziţia "dacã socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penalã restrânge exercitarea dreptului la apãrare, contravenind astfel prevederilor art. 24 din Constituţie. În consecinta, procurorul, primind dosarul, înainte de a dispune trimiterea în judecata, are obligaţia, iar nu latitudinea, de a-l chema pe invinuit spre a-i prezenta materialul de urmãrire penalã, chiar dacã acesta i-a fost adus la cunostinta de cãtre organul de cercetare penalã, urmând a se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 250-254 din Codul de procedura penalã.
Fata de cele arãtate, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioarã, neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, aceasta, în temeiul <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, iar potrivit dispoziţiilor alin. (6) din acelaşi articol, dacã se ridica o astfel de excepţie, instanta judecãtoreascã trebuie sa o respingã, pentru acest temei, printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedura penalã, aceasta este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului la apãrare al inculpatului, garantat prin art. 24 din Constituţie. Critica acestor dispoziţii este facuta indirect, cu referire la art. 257, potrivit cãruia, în cazul când urmãrirea penalã se desfãşoarã fãrã punerea în mişcare a acţiunii penale, prezentarea materialului de urmãrire penalã are loc numai dacã procurorul socoteşte necesar. Or, asa cum s-a arãtat, prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constituţionalã a declarat neconstitutionala dispoziţia "dacã socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penalã, astfel ca prezentarea materialului de urmãrire penalã, în condiţiile art. 250 din Codul de procedura penalã, este obligatorie atât fata de invinuit, conform art. 257 din Codul de procedura penalã, cat şi fata de inculpat, conform art. 250 din acelaşi cod. De aceea, critica potrivit cãreia art. 250 din Codul de procedura penalã contravine art. 24 din Constituţie este lipsitã de temei, excepţia privind aceste dispoziţii urmând a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998 al Curţii de Apel Constanta - Secţia penalã.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedura penalã, ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
