Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde Vlad Alexandru Ionescu, personal, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti şi Societatea Comercialã "Cotroceni" - S.A., fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei arata ca instanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul civil, în întregul sau. Ulterior datei de înregistrare a sesizãrii, el s-a adresat direct acestei Curţi şi prin cerere scrisã a precizat ca dispoziţia legalã criticata pe calea exceptiei de neconstituţionalitate este cea cuprinsã în teza întâi a art. 330 din Codul de procedura civilã, şi anume: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotãrârile judecãtoreşti irevocabile [.....]"; a precizat, de asemenea, ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16, art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. În continuare autorul exceptiei susţine ca punctul de vedere exprimat de Guvern este neîntemeiat, deoarece prin exercitarea caii extraordinare de atac se vizeazã desfiinţarea unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, ceea ce este de natura sa încalce principiul securitãţii raporturilor juridice. În sprijinul acestor sustineri evoca, din jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, cazul "Brumarescu impotriva României", 1999.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, considerând ca aceasta este inadmisibila, deoarece soluţionarea fondului cauzei nu depinde de dispoziţia legalã criticata, dat fiind ca obiectul acesteia nu îl constituie un recurs în anulare, ci o acţiune în constatarea perimãrii unei hotãrâri judecãtoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 868/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vlad Alexandru Ionescu în cadrul unei acţiuni în constatare a perimãrii unei hotãrâri judecãtoreşti aflate în faza de judecata a apelului.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, întrucât permit procurorului general introducerea recursului în anulare impotriva unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. Nu indica nici o prevedere constituţionalã care ar fi incalcata prin dispoziţiile legale criticate, arãtând doar ca procurorul general nu are calitate procesuala activa, iar prin recursul în anulare nu apara interesul general, ci, dimpotriva, acţioneazã în sens contrar.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, "având în vedere ca dispoziţiile care reglementeazã recursul în anulare [.....] nu contravin intereselor generale ale societãţii, ci, din contra, vin sa apere ordinea de drept, drepturile şi libertãţile cetãţenilor".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece, "Potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, procedura de judecata este stabilitã de lege, iar impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Aceste prevederi constituie temeiul constituţional al dispoziţiilor referitoare la recursul în anulare din Codul de procedura civilã". În acelaşi punct de vedere este evocata şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, în care s-a statuat, în mod constant, ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotãrârile judecãtoreşti irevocabile pentru urmãtoarele motive:
1. când instanta a depãşit atribuţiile puterii judecãtoreşti;
2. când s-au sãvârşit infracţiuni de cãtre judecãtori în legatura cu hotãrârea pronunţatã."
În vederea exercitãrii controlului de constitutionalitate întemeiat pe prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã poate fi sesizatã în condiţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care are urmãtorul cuprins: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Examinând conţinutul Încheierii Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi susţinerile autorului exceptiei, cu raportare la dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca nu poate proceda la examinarea pe fond a exceptiei ridicate, pentru ca soluţionarea cauzei, aflatã pe rolul instanţei de judecata, nu depinde de dispoziţia legalã criticata. Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã, cu care a fost investitã prin actul de sesizare, şi care prevede dreptul procurorului general de a declara recurs în anulare. Obiectul litigiului, în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, îl constituie cererea de constatare a perimãrii unei decizii a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, pronunţatã cu ocazia soluţionãrii recursului în anulare, sustinandu-se ca procurorul general nu avea dreptul constituţional sa introducã recursul în anulare, iar decizia nu a fost pusã în executare înlãuntrul termenului de prescripţie de 3 ani, prevãzut la <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 . Curtea constata ca soluţionarea unei asemenea cereri nu depinde de dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã. Prin acţiune se urmãreşte desfiinţarea unei decizii a instanţei supreme, impotriva cãreia nu exista nici o cale de atac.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã".
Având în vedere ca în speta exista o cauza de inadmisibilitate, prevãzutã la <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea retine ca instanta de judecata însãşi avea obligaţia sa constate ca excepţia este inadmisibila şi sa o respingã ca atare, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol. Instanta de judecata nu a procedat însã asa şi, ca atare, revine Curţii Constituţionale obligaţia de a aplica dispoziţiile legale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1), alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 octombrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
