Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 186 din 8 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (13) si ale art. 139 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 11 iunie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (13) şi ale <>art. 139 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Inspectoratul Şcolar Judeţean din Sibiu în Dosarul nr. 5.192/2002 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul exceptiei vizeazã, în principal, interpretarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, iar astfel, fata de dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.192/2002, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (13) şi ale <>art. 139 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu într-un litigiu de munca având ca obiect recursul declarat de Clubul Copiilor şi Elevilor Medias impotriva unei sentinţe a Tribunalului Sibiu, prin care s-a admis acţiunea formulatã de reclamantul Ludwig Wilhelm, obligând pârâţii la plata diferenţei de spor pentru solicitare neuropsihica şi spor de vechime.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare "principiului fundamental prevãzut în Constituţie care arata ca orice munca trebuie plãtitã". De asemenea, considera ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece, "chiar dacã art. 139 din lege arata ca persoanele angajate în învãţãmânt, provenite din alte sectoare de activitate, în condiţiile acestui articol, beneficiazã de vechime în munca, ca vechime în învãţãmânt, totuşi aceste persoane nu pot beneficia de spor pentru suprasolicitare neuropsihica, deoarece nu au prestat munca efectiv la catedra". În continuare arata ca, deşi "legiuitorul nu a sesizat aceasta coroborare gresita a art. 139 şi <>art. 50 alin. (13) din Legea nr. 128/1997 , aceste dispoziţii nu pot rãmâne în continuare nemodificate, deoarece s-ar crea o discriminare la nivelul cadrelor didactice angajate".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale şi nu conţin reglementãri contradictorii. Totodatã, arata ca autorul exceptiei nu a indicat nici o dispoziţie constituţionalã care ar fi incalcata, ci doar "principiul fundamental prevãzut de Constituţie care arata ca orice munca trebuie plãtitã".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate sunt în deplina concordanta cu prevederile constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile criticate, raportate la principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, prevãzut de art. 16 din Constituţie, sunt constituţionale, întrucât "în situaţii diferite este posibil ca persoanelor care lucreazã în învãţãmânt (cadre didactice) sa li se aplice tratamente specifice, bazate pe reglementãri diferite", invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 351/2001. Cu privire la pretinsa încãlcare a "principiului constituţional conform cãruia orice munca trebuie plãtitã", apreciazã ca acest principiu nu este prevãzut de Constituţie şi nici nu rezulta din dispoziţiile acesteia, motiv pentru care nu se pune problema constituţionalitãţii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (13) şi ale <>art. 139 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997), cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 50 alin. (13): "Personalul didactic beneficiazã, la fiecare transa de vechime în învãţãmânt, de un spor de 3% din salariul de baza, pentru suprasolicitare neuropsihica. Acest spor se include în salariul de baza.";
- Art. 139: "(1) Persoanele angajate în învãţãmânt, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisã pe diploma de studii şi care ocupa un post didactic în aceasta specialitate, beneficiazã de vechimea în munca, ca vechime recunoscuta în învãţãmânt, în vederea stabilirii drepturilor salariale.
(2) Cetãţenilor romani care au lucrat în strãinãtate în învãţãmânt sau în cercetare li se echivaleaza integral vechimea în învãţãmânt. Includerea perioadelor lucrate în strãinãtate ca vechime în munca se va face conform legislaţiei muncii în vigoare.
(3) Pentru personalul didactic care a fost salarizat din alte sectoare de activitate, reconstituirea vechimii în învãţãmânt se face pe baza evidentelor instituţiilor de învãţãmânt unde a lucrat efectiv."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
De asemenea, autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare "principiului fundamental prevãzut în Constituţie care arata ca orice munca trebuie plãtitã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca dispoziţiile <>art. 50 alin. (13) din Legea nr. 128/1997 prevãd aplicarea unui spor de suprasolicitare neuropsihica de 3% din salariul de baza pentru personalul didactic, la fiecare transa de vechime în învãţãmânt. Totodatã, dispoziţiile art. 139 alin. (1) din acelaşi act normativ prevãd ca persoanele provenite din alte sectoare de activitate care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisã pe diploma de studii şi care ocupa un post didactic în aceasta specialitate beneficiazã de vechimea în munca, ca vechime recunoscuta în învãţãmânt în vederea stabilirii drepturilor salariale.
Autorul exceptiei nu indica în mod expres textul constituţional pretins a fi încãlcat prin dispoziţiile legale criticate, dar precizeazã ca prin acordarea sporului pentru suprasolicitare psihicã atât cadrelor didactice cu vechime efectivã în exercitarea profesiei, cat şi celor provenite din alte sectoare de activitate se creeazã o discriminare pozitiva în favoarea acestora din urma. Având în vedere aceasta precizare, urmeazã ca examinarea exceptiei sa se raporteze la art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Curtea constata ca în cauza nu se poate retine neconstituţionalitatea vreunuia dintre textele de lege criticate în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nici unul dintre acestea nu cuprinde dispoziţii de natura a fi aplicate neuniform. Astfel, reglementarea prevãzutã în art. 50 alin. (13) din lege, prin care este instituit sporul pentru suprasolicitare psihicã, se referã la personalul didactic, fãrã indicarea vreunei condiţii de natura sa determine diferentieri în cadrul acestei categorii profesionale. La fel, dispoziţiile art. 139 alin. (1) din lege, privind vechimea recunoscuta în învãţãmânt, se referã la persoanele angajate în învãţãmânt provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisã pe diploma de studii şi care ocupa un post didactic în aceasta specialitate, fãrã ca, în limitele acestei conditionari, sa se facã vreo discriminare.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor cuprinse în art. 139 alin. (1) din lege, Curtea retine ca aceasta problema nu este una de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care se afla în competenta exclusiva a instanţei de judecata, asa cum reiese din dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. De asemenea, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Referitor la pretinsa încãlcare a "principiului fundamental prevãzut în Constituţie care arata ca orice munca trebuie plãtitã", Curtea constata ca acest principiu nu este prevãzut de dispoziţiile constituţionale şi, ca atare, nu poate primi aceasta critica de neconstituţionalitate.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (13) şi ale <>art. 139 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Inspectoratul Şcolar Judeţean din Sibiu în Dosarul nr. 5.192/2002 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
