Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 186 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 18 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Valeriu Tasciuc în Dosarul nr. 3.962/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezent Valeriu Tasciuc, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã a se constata lipsa de procedurã cu partea Adina Onica, urmare schimbãrii domiciliului acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate, în temeiul art. 98 din Codul de procedurã civilã. Considerã cauza în stare de judecatã.
Curtea, deliberând, constatã procedura îndeplinitã şi, pe cale de consecinţã, respinge cererea formulatã, acordând cuvântul pe fond.
Având cuvântul, Valeriu Tasciuc solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã, reiterând, pe larg, motivele susţinute în faţa instanţei de judecatã. Depune la dosar şi concluzii scrise în acest sens.
Ministerul Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.962/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Valeriu Tasciuc în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece favorizeazã avocatul faţã de ceilalţi cetãţeni. Astfel, pentru aceleaşi infracţiuni sãvârşite împreunã de un avocat şi de o persoanã care nu are aceastã calitate, competenţa materialã de a judeca în primã instanţã cauza este diferitã. Se mai aratã cã "apare un tratament discriminatoriu în comparaţie cu consilierii juridici, care nu beneficiazã de prevederile <>Legii nr. 79/2007 , deşi ambele categorii profesionale au aceleaşi obligaţii în cadrul procesului, au aceeaşi pregãtire profesionalã", precum şi faptul cã profesiunile liberale - avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti - sunt asimilate ilegal funcţiilor publice, fãrã nicio justificare legalã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã normele constituţionale invocate, fiind atributul puterii legiuitoare sã stabileascã competenţa materialã a instanţelor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi. Se aratã în acest sens cã "nu este contrarã principiului egalitãţii în faţa legii instituirea competenţei curţilor de apel de a soluţiona infracţiunile sãvârşite de avocaţi, de notarii publici, de executorii judecãtoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, întrucât aceştia, prin natura profesiilor lor liberale, sunt direct implicaţi în înfãptuirea actului de justiţie, iar o eventualã activitate infracţionalã din partea acestora necesitã o experienţã sporitã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Curtea de Apel:
1. judecã în primã instanţã:
[...] b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazã pe lângã aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi."
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Se invocã, totodatã, încãlcarea art. 5 - Dreptul la libertate şi la siguranţã, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi a art. 7, 8, 10 şi 23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii, dreptul oricãrei persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, dreptul oricãrei persoane de a fi audiatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere prevederilor constituţionale. Astfel, reglementarea competenţei curţilor de apel de a soluţiona în primã instanţã infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazã pe lângã aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, nu este de naturã sã aducã atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentalã şi nici celor ale art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece situaţia deosebitã a acestor categorii profesionale justificã un tratament juridic diferit. Susţinerea potrivit cãreia, prin instituirea acestei reguli de competenţã se creeazã o discriminare între avocaţi şi consilieri juridici, nu poate fi reţinutã, întrucât aceasta vizeazã, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul includerii consilierilor juridici în categoriile profesionale enumerate de art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
De asemenea, textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor reguli de competenţã dupã calitatea persoanei nu îngrãdeşte dreptul persoanelor, în speţã al avocaţilor, de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel. Totodatã, prevederile criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privitoare la dreptul la muncã, precum şi cele ale art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã, nu sunt incidente în cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Valeriu Tasciuc în Dosarul nr. 3.962/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
