Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 185 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 19 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Oana-Georgiana Bidiuţã în Dosarul nr. 2.709/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.709/302/2009, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Excepţia a fost ridicatã de Oana-Georgiana Bidiuţã într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã textul de lege este neconstituţional, deoarece prin acesta se instituie o procedurã specialã în considerarea calitãţii de debitor a instituţiilor publice, procedurã ce înlãturã dreptul creditorului de a urmãrii silit, în intervalul de 6 luni menţionat, bunurile aparţinând domeniului privat al statului, supuse în mod normal regimului de drept comun. Se conferã, astfel, statului privilegiul de a amâna aprobarea sumelor din bugetele instituţiilor publice necesare executãrii obligaţiilor de platã faţã de creditori, deoarece din economia dispoziţiilor ordonanţei criticate rezultã cã executarea silitã a obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice se poate face numai asupra resurselor bãneşti ale instituţiei, nu şi asupra bunurilor mobile sau imobile, chiar dacã acestea se aflã în proprietatea privatã a debitorului. Mai mult, includerea acestor sume în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei publice rãmâne la dispoziţia ordonatorului de credite bugetare, acesta fiind singurul abilitat sã întreprindã mãsurile la care se referã art. 2 din ordonanţã şi sã dispunã efectuarea plãţii fãrã ca ordonanţa sã prevadã o sancţiune eficientã pentru nerespectarea acestor obligaţii. Textul criticat contravine în primul rând art. 16 din Constituţie, deoarece pune creditorii instituţiilor publice într-o poziţie de inegalitate în raport cu alţi creditori, primii neputând sã uzeze de dreptul la executare silitã decât dupã trecerea unui termen de 6 luni şi chiar şi atunci numai asupra resurselor alocate de la buget în acest scop. De asemenea, norma criticatã contravine art. 44 alin. 1 teza întâi din Constituţie, potrivit cãruia dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate, respectiv proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia ridicatã este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 110/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007, prevederi ce au urmãtorul conţinut: "Dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, s-a mai pronunţat, prin raportare la prevederile <>art. 44 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 938 din 23 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 22 septembrie 2009, constatând cã sunt constituţionale. Cu aceastã ocazie, Curtea a reţinut cã prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituţiilor publice, cât şi cel al creditorilor acestora, în egalã mãsurã, de vreme ce instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Oana-Georgiana Bidiuţã în Dosarul nr. 2.709/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
