Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 185 din 10 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curţii de Apel Oradea. La apelul nominal rãspunde Consiliul Local Oradea - Direcţia imobiliarã, reprezentatã de consilier juridic Dinu Florian Toia, constatandu-se lipsa Societãţii Comerciale "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Consiliului Local Oradea - Direcţia imobiliarã solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se arata ca prevederile <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu incalca prevederile art. 16, 20 şi 41 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, se apreciazã ca prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 din Constituţie nu au legatura cu cauza, iar susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), care consacra principiul supremaţiei <>legii, nu poate fi reţinutã, deoarece Legea nr. 146/1997 a fost adoptatã conform procedurii şi cu cvorumul cerut de acest text. Se considera, de asemenea, ca art. 20 din Constituţie a fost invocat din eroare, întrucât acest articol "face trimitere la drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor (menţionate în art. 22-49 din Constituţie) şi nu la dreptul unei instituţii de a beneficia de o scutire de la plata taxelor de timbru judiciar". În sensul acestor sustineri invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, din care menţioneazã Decizia nr. 34/2000. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale. Se apreciazã ca scutirea de plata taxelor judiciare de timbru reprezintã o problema de opţiune a legiuitorului, iar nu o problema de constitutionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.188/C/2000, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea într-un litigiu având ca obiect plata chiriei restante, a majorãrilor de întârziere şi a taxei judiciare de timbru aferente. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate, potrivit cãrora sunt scutite de taxa judiciarã de timbru cererile şi acţiunile formulate de instituţiile publice când au ca obiect venituri publice, contravin art. 16 şi 41 din Constituţie, precum şi "art. 6 din Pactul 11, Legea 79/1995". Astfel, în legatura cu încãlcarea art. 16 din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii în drepturi, se apreciazã ca un proces civil trebuie sa se desfãşoare în condiţii de deplina egalitate între pãrţi şi de aceea nu exista nici un motiv ca acţiunile formulate de stat sa fie scutite de taxa de timbru, asa încât <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 conţine prevederi discriminatorii fata de partea din proces care nu beneficiazã de scutire. Se arata ca dispoziţiile criticate contravin art. 41 din Constituţie, care "ocroteşte în aceleaşi condiţii proprietatea, publica sau privatã, indiferent de forma sau de titularul ei", ceea ce înseamnã "ca şi veniturile realizate din dreptul de proprietate sa se bucure de acelaşi tratament", iar scutirea instituţiilor publice de plata taxei de timbru, atunci când acestea formuleazã acţiuni în justiţie, are semnificatia ca "forma de proprietate publica beneficiazã de o discriminare pozitiva, nejustificatã însã, în raport cu celelalte forme de proprietate". Cu referire la contrarietatea dintre <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi art. 6 din Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificat prin <>Legea nr. 79/1995 , sub aspectul dreptului de a beneficia de un proces echitabil, se apreciazã ca "echitatea procesului reclama egalitatea de tratament, egalitatea de drepturi sau egalitatea de obligaţii", or, "Exemplul practic este al aceluia care nu poate exercita o cale de atac pentru ca nu poate plati taxa de timbru, fata de categoria privilegiatã a celor scutiţi de taxa de timbru [...]". Curtea de Apel Oradea, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca, "Prin instituirea scutirii de taxe judiciare de timbru în favoarea autoritãţilor publice, se instituie o inegalitate procesuala a cetãţenilor fata de aceste autoritãţi". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca prevederile <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 nu incalca prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituţionale consacra egalitatea între cetãţeni şi nicidecum egalitatea între cetãţeni şi autoritãţile publice, iar pe de alta parte, prin conţinutul sau, art. 16 alin. (1) se coreleazã cu art. 4 alin. (2), care stabileşte egalitatea între cetãţeni, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã, şi aceste criterii caracterizeazã persoanele fizice. Se considera ca partea finala a dispoziţiilor criticate, aplicabile în speta, potrivit cãrora sunt scutite de plata taxei de timbru cererile "formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice", nu incalca art. 41 din Constituţie, care garanteazã protecţia proprietãţii private. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999. Acest text de lege are urmãtorul conţinut: "Sunt scutite de taxa judiciarã de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv cãile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţionalã, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate apreciazã ca <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 incalca prevederile art. 16 şi 41 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 , modificat şi completat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, într-un dosar în care, ca şi în speta, pãrţi în procesul aflat pe rolul instanţei de judecata erau o societate comercialã şi un organ al administraţiei publice. Astfel, prin Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a statuat ca textul criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, care garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice. Cele statuate prin acea decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea acestei jurisprudente. Un alt motiv de neconstituţionalitate consta în susţinerea conform cãreia, în temeiul textului criticat, "forma de proprietate publica beneficiazã de o discriminare pozitiva, nejustificatã însã, în raport cu celelalte forme de proprietate", ceea ce contravine art. 41 din Constituţie, care, în opinia autorului exceptiei, "ocroteşte în aceleaşi condiţii proprietatea publica sau privatã, indiferent de forma sau de titularul ei". Analizând aceasta sustinere, Curtea Constituţionalã constata ca art. 41 privitor la "Protecţia proprietãţii private" stabileşte în alin. (2) fraza întâi ca "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular". Rezulta ca aceste garanţii constituţionale privesc orice fel de proprietate privatã, care este ocrotitã în mod egal, indiferent de proprietar, şi nicidecum proprietatea publica, al carei regim este stabilit la art. 135 din Constituţie, astfel ca, şi sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca fiind neîntemeiatã. În sfârşit, autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca şi încãlcarea dreptului fiecãrui cetãţean de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 6 din Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sustinand ca "echitatea procesului reclama egalitatea de tratament, egalitatea în drepturi sau egalitatea de obligaţii". Din examinarea acestei sustineri Curtea retine ca în realitate autorul exceptiei de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa". Curtea Constituţionalã constata ca prevederile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale reglementeazã dreptul oricãrei persoane de a beneficia de un proces echitabil şi nu conţin nici o interdicţie referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru. Asa fiind, <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , nu contravine acestor prevederi din convenţie şi, în consecinta, şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curţii de Apel Oradea. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 octombrie 2000.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
