Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 184 din 8 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 5 iunie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Roza Szeghalmi în Dosarul nr. 10.153/1998 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca, prin instituirea termenului de un an în cadrul cãruia poate fi introdusã contestaţia în anulare impotriva unei hotãrâri irevocabile, se asigura respectarea drepturilor procesuale ale pãrţilor, în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privitoare la dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cauzei sale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 10.153/1998, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Roza Szeghalmi.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, întrucât instituie termenul limita de un an în care poate fi introdusã contestaţia în anulare impotriva hotãrârilor irevocabile. Se apreciazã ca în acest mod persoanele interesate, care nu au avut cunostinta de existenta hotãrârii irevocabile, nu îşi pot exercita drepturile procesuale garantate de lege.
Judecãtoria Oradea apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât instituirea termenului maxim de un an pentru promovarea caii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare nu aduce atingere accesului liber la justiţie. Se arata ca, dimpotriva, dacã s-ar admite ca partea ar putea exercita oricând aceasta cale de atac, s-ar incalca principiul privind dreptul la un proces echitabil prevãzut în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca, departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, textul de lege criticat reprezintã o garanţie a aplicãrii riguroase a principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectãrii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor. Întrucât partea are posibilitatea ca prin actele materiale de executare sa ia cunostinta despre proces şi existenta hotãrârii, iar cat priveşte hotãrârile nesusceptibile de executare silitã, deşi exista un termen scurt de 15 zile, acesta se calculeazã de la data când efectiv partea a cunoscut existenta hotãrârii, dar nu mai târziu de un an, susţinerile partii privind imposibilitatea exercitãrii drepturilor procesuale apar ca fiind neintemeiate.
Avocatul Poporului apreciazã ca exercitarea drepturilor procesuale în cadrul unor termene legale reprezintã, de fapt, aplicabilitatea principiului prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul judecãrii unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, pentru a putea fi inlaturate eventualele abuzuri ale pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea soluţionãrii unui proces. O reglementare contrarã, prin care s-ar lasa la liberul arbitru introducerea sine die a unor cai de atac, ar determina încãlcarea principiului soluţionãrii cu celeritate a procesului civil.
Referitor la încãlcarea art. 16 din Constituţie, se arata ca textul de lege criticat nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, întrucât respecta criteriile egalitãţii în drepturi enumerate în art. 4 din Constituţie. Pe de alta parte, principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament diferit atunci când situaţiile la care se aplica sunt diferite.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civilã. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 319 alin. 2: "Contestaţia se poate face înainte de începerea executãrii şi în tot timpul ei, pana la sãvârşirea ultimului act de executare. Impotriva hotãrârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silitã, contestaţia poate fi introdusã în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunostinta de hotãrâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotãrârea a rãmas irevocabilã."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile art. 21 din Constituţie, conform cãrora:
"(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine, în esenta, ca textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã, referitor la accesul liber la justiţie, întrucât limiteazã în timp, la un an de zile, posibilitatea de a ataca cu contestaţie în anulare hotãrârea irevocabilã, nesusceptibila de executare silitã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, fata de împrejurarea ca hotãrârile irevocabile nu se comunica în cazul acelora care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silitã, art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civilã instituie doua termene pentru exercitarea caii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, şi anume un termen subiectiv de 15 zile, care începe sa curgã de la data când contestatorul a luat cunostinta de hotãrâre, şi un termen obiectiv de un an, care curge de la data când hotãrârea a rãmas irevocabilã.
În aceasta materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant ca reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egala mãsura ocrotite.
Asa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenta lor, contestaţia în anulare putând fi formulatã oricând, fapt ce ar fi de natura a genera o stare de perpetua incertitudine cat priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, afectand astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie sa le caracterizeze.
De altfel, art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi art. 128, care prevede ca "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei şi procedurii de judecata, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul inlaturarii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Roza Szeghalmi în Dosarul nr. 10.153/1998 al Judecãtoriei Oradea.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
