Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 184 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Marinela Mincã - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 2.105/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã. La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, domnul consilier juridic Ion Ştefan, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia deoarece prevederile legate criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.105/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Federalcoop Constanţa în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs într-o cauzã penalã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul legal criticat produce discriminãri între fãptuitorii trimişi în judecatã prin rechizitoriu şi cei care ajung în faţa instanţei prin simpla formulare a unei plângeri împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecatã. Aceasta, întrucât fãptuitorul trimis în judecatã prin rechizitoriu beneficiazã de un proces mai îndelungat, astfel încât fiecare probã sã fie examinatã cu toatã atenţia. Nu aceeaşi este situaţia în cazul persoanelor care ajung în faţa instanţei de judecatã ca urmare a plângerii formulate în temeiul textului criticat, deoarece judecãtorul, oricât ar fi de competent, nu poate, sub imperiul termenului de 20 de zile, sã examineze toate probele existente la dosar. Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dar pe alte considerente decât acelea invocate de autorul excepţiei. Astfel, dispoziţiile privind obligaţia instanţei de judecatã de a rezolva în cel mult 20 de zile plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã sunt în contradicţie cu art. 16 din Constituţie, deoarece înlãuntrul acestui interval pãrţile implicate nu-şi pot exercita dreptul la apãrare sau nu pot fi citate, aşa cum se procedeazã în cauzele ce se judecã potrivit procedurii obişnuite. De cele mai multe ori procedura de citare este serios afectatã de termenul de 20 de zile, deoarece deseori pãrţile domiciliazã în alte localitãţi, iar instanţa nu are la dispoziţie decât termene foarte scurte pentru a amâna cauza în situaţia neîndeplinirii legale a procedurii de citare. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este stabilitã de lege şi, în temeiul acestora, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze în acest domeniu, cu respectarea celorlalte norme constituţionale. Prin instituirea unui termen de soluţionare a plângerilor, la care se referã textul legal criticat, nu se creeazã o discriminare faţã de inculpaţii trimişi în judecatã prin rechizitoriu, deoarece aceste douã instituţii au o naturã juridicã diferitã. Astfel, pe de o parte, plângerea reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã are ca scop declanşarea unui control al soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, pe când rechizitoriul declanşeazã o judecatã în fond a cauzei. Aşadar, neexistând identitate între cele douã instituţii juridice, reglementarea acestora în mod diferit este pe deplin justificatã. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, în cazul sesizãrii instanţei prin rechizitoriu, aceasta procedeazã la judecata în fond a cauzei, dând, dupã caz, soluţii de condamnare, achitare ori de încetare a procesului penal, iar în cazul soluţionãrii plângerilor împotriva rezoluţiilor ori ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa nu judecã infracţiunea care a fãcut obiectul urmãririi penale, ci verificã doar legalitatea şi temeinicia soluţiilor de neurmãrire penalã pe baza lucrãrilor existente la dosar şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Pe cale de consecinţã, instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu poate fi privitã ca o încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie atâta vreme cât situaţiile avute în vedere sunt diferite. În plus, termenul de 20 de zile urmãreşte, în mod explicit, asigurarea celeritãţii procedurii, iar stabilirea lui nu este de naturã sã încalce prevederile din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut: "Instanţa este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, statuând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, pronunţându-se în legãturã cu critica potrivit cãreia art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul egalitãţii, Curtea a constatat cã textul legal criticat este în deplinã concordanţã cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã. Cu acel prilej s-a reţinut cã prin dispoziţiile legale criticate s-a prevãzut posibilitatea atacãrii rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, pe calea sesizãrii instanţei de judecatã cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Fiind vorba de dispoziţii de procedurã judiciarã, pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicatã în cauzã nu ar putea fi admisã decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã. Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondatã, deoarece nu implicã un tratament juridic diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã. Termenul de 20 de zile, stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecatã, urmãreşte, în mod explicit, asigurarea celeritãţii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de naturã sã încalce prevederile constituţionale invocate. Ţinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile legale atacate, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, nu se poate pune problema inegalitãţii de tratament în ce priveşte exercitarea dreptului la apãrare al pãrţilor din procesele în care instanţele sunt învestite cu judecarea unei fapte penale, în care judecãtorii sunt chemaţi sã stabileascã existenţa infracţiunii, vinovãţia şi rãspunderea juridicã a persoanelor trimise în judecatã. Situaţiile juridice nefiind identice, diferenţa de tratament juridic se justificã. Pãrţile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã au posibilitatea sã se apere, fãrã nici o discriminare, prin mijloacele şi limitele cerute de natura acestor cauze. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 2.105/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
