Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal rãspunde Maria Hurdea, mandatar al pãrţii Simona Corina Dâncul, cu procurã la dosar, fãrã studii juridice. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã prezumţia comunitãţii de bunuri a soţilor are caracter relativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.380/112/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Grigore Claudiu Dâncul într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui acţiuni de partajare a bunurilor comune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât în timpul cãsãtoriei pot apãrea situaţii în care câştigurile soţilor sunt inegale sau în care un bun sã fie achitat în exclusivitate din veniturile unuia dintre soţi, situaţii în care nu se justificã sã se reţinã cã bunurile dobândite sunt bunuri comune.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 30 din Codul familiei instituie o prezumţie relativã de comunitate, care poate fi rãsturnatã prin orice mijloc de probã de cãtre soţul care pretinde cã a avut o contribuţie mai mare sau exclusivã la dobândirea unui bun în timpul cãsãtoriei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi celor din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, cu urmãtorul cuprins: "Bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.
Orice convenţie contrarã este nulã.
Calitatea de bun comun nu trebuie sã fie doveditã."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private, precum şi celor ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã legiuitorul român a instituit - prin dispoziţiile criticate din Codul familiei - regimul comunitãţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţã fireascã a relaţiilor personale izvorâte din cãsãtorie şi ca o mãsurã legalã de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor.
Totodatã, potrivit dispoziţiilor alin. (3) al art. 30 din Codul familiei, se instituie prezumţia relativã de comunitate a bunurilor soţilor, însã aceasta poate fi rãsturnatã de cãtre partea care pretinde cã bunul respectiv este propriu al unuia dintre soţi. De asemenea, Curtea reţine cã bunurile comune pot fi împãrţite atât în timpul cãsãtoriei, la cererea oricãruia dintre soţi, prin hotãrâre judecãtoreascã, cât şi la desfacerea cãsãtoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecatã va stabili întinderea drepturilor fiecãruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de participarea fiecãrui soţ prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea reţine cã dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privatã din Constituţie şi din actele internaţionale invocate.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentalã, Curtea observã cã acestea nu au legãturã cu instituirea de cãtre legiuitor a prezumţiei relative de comunitate a bunurilor aparţinând soţilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
