Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 184 din 20 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 31 iulie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vis 7 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.783/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 6 iunie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 11 iunie 2002 şi apoi la 20 iunie 2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 6.783/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vis 7 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect anularea unui act emis de Bankcoop - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile legale criticate incalca, pe de o parte, dreptul persoanei de a se adresa ea însãşi justiţiei pentru apãrarea drepturilor sale, iar pe de alta parte, procurorul, exercitandu-şi atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei, nu este impartial atunci când porneşte acţiunea civilã, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 131.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considera, în esenta, ca dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã "nu trebuie interpretate în sensul ca dreptul de a porni acţiunea civilã ar fi limitat doar la situaţiile în care se impune <<apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevãzute de lege>>, ci ori de câte ori apãrarea ordinii de drept o impune".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 .
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând, în esenta, ca "alineatul 1 al articolului 45, în forma sa actuala, reprezintã o concretizare a dispoziţiei generale conţinute în art. 130 alin. (1) din Constituţia României, care prevede ca în activitatea judiciarã Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi interesele cetãţenilor".
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora: "Ministerul Public poate introduce orice acţiune, în afarã de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apãrarea drepturilor şi interselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege."
Textele constituţionale invocate în motivarea exceptiei sunt urmãtoarele:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 131: "(1) Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilã cu orice alta funcţie publica sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã, în redactarea criticata de autorul exceptiei, au fost modificate prin <>art. I pct. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , în prezent acestea având urmãtorul conţinut: "Ministerul Public poate porni acţiunea civilã ori de câte ori este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevãzute de lege." Asa fiind, în cauza, Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã în actuala redactare.
În legatura cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã, sub aspectul posibilitatii pornirii acţiunii civile de cãtre Ministerul Public, în cazurile prevãzute de acest text, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a statuat, în esenta, ca "posibilitatea declansarii procesului civil trebuie sa apartina, în principiu, doar persoanei care pretinde ca drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost nesocotite", însã "Curtea constata ca, din interpretarea sistematica a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), ale art. 128 şi ale art. 130 alin. (1), nu rezulta ca legiuitorul are obligaţia de a reglementa dreptul procurorului de a declansa procesul civil, fiind de competenta sa exclusiva ca, în considerarea anumitor împrejurãri determinate, ca consacre posibilitatea şi altor persoane sau organe, în afarã de persoana care se pretinde titularul dreptului, de a sesiza instanţele judecãtoreşti. În considerarea unor asemenea situaţii, dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã consacra posibilitatea procurorului de a porni procesul civil în cazurile în care persoana interesatã se afla într-o imposibilitate juridicã (fiind lipsitã de capacitate de exerciţiu sau având capacitate de exerciţiu restrânsã) sau obiectivã (cazul persoanei dispãrute) de a-şi exercita dreptul de acces la justiţie". De asemenea, s-a mai reţinut ca "pe baza aceleiaşi dispoziţii, legiuitorul este îndreptãţit sa prevadã aceasta posibilitate şi în alte situaţii în care considera necesar, având în vedere specificul unor acţiuni care judeca potrivit procedurii civile, raportat la prevederile constituţionale privind rolul şi atribuţiile procurorului". Fata de cele statuate de Curte prin aceasta decizie, care îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, susţinerea autorului exceptiei referitoare la încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 21 din Constituţie urmeazã sa fie respinsã.
Curtea nu poate retine nici susţinerea privind contrarietatea dintre prevederile art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã şi ale art. 131 alin. (1) din Constituţie, constând în faptul ca "intervenţia procurorului în favoarea uneia din pãrţi incalca nu numai principiul imparţialitãţii sale, dar şi al egalitãţii în fata justiţiei, poziţia procurorului aflându-se sub autoritatea ministrului justiţiei".
Într-adevãr, conform textului constituţional menţionat "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei" şi dispoziţiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar în instanta procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza. De altfel, în sensul prevederilor constituţionale, procurorii nu infaptuiesc justiţia, ci participa, prin atribuţiile ce le revin potrivit legii şi într-un mod specific, la înfãptuirea justiţiei de cãtre instanţele judecãtoreşti.
În sfârşit, Curtea constata ca dispoziţiile art. 16 din Constituţie, invocate, de asemenea, de autorul exceptiei ca fiind incalcate, nu sunt pertinente în aceasta cauza, în care pãrţi sunt persoane juridice. Art. 16 din Constituţie, care garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, are în vedere numai cetãţenii, nu şi persoanele juridice. În acest sens este şi jurisprundenta constanta a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 4 februarie 2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vis 7 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.783/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 iunie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
