Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 184 din 2 martie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si   art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, precum si a dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 184 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, precum si a dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 281 din 29 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi a dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.791/2005 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice îşi pãstreazã valabilitatea în raport de dispoziţiile actualei Legi fundamentale, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã, apreciazã cã acestea nu contravin dispoziţiilor art. 21 şi 44 din Constituţie.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.791/2005, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi a dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristrans" - S.R.L. din Târgu Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 contravin principiilor constituţionale referitoare la statul de drept, prin referirile la organizaţiile socialiste, întreprinderile şi organizaţiile economice de stat sau cooperatiste sau orice organizaţii obşteşti, invocând în acest sens art. 1 alin. (3) şi (4), art. 8, 29, 30, 44, 45, 135 şi 136 din Constituţie.
În opinia autorului excepţiei prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã, referitoare la plata cheltuielilor de judecatã, conduc la o confiscare a proprietãţii private şi contravin astfel principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi gratuitãţii serviciului public al justiţiei.
Judecãtoria Târgu - Mureş apreciazã cã prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 fixeazã limitele de exercitare a drepturilor subiective civile şi nu aduc atingere intereselor generale ale societãţii sau intereselor subiective legitime ale altor subiecte de drept. Se mai aratã cã dispoziţiile referitoare la "organizaţiile socialiste" cuprinse în art. 2 din decret sunt abrogate implicit, în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã, instanţa considerã cã plata cheltuielilor de judecatã reprezintã o aplicare a principiului rãspunderii civile delictuale, principiu aflat în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 sunt în acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 57 din Constituţie, potrivit cãrora drepturile şi obligaţiile cetãţenilor sunt prevãzute de lege şi trebuie exercitate cu bunã-credinţã şi fãrã încãlcarea drepturilor şi libertãţilor altora. În ceea ce priveşte prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã, se aratã cã acest text de lege are la bazã principiul rãspunderii pentru culpa procesualã constatatã prin hotãrâre judecãtoreascã şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, fiind în deplinã concordanţã cu art. 15 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia drepturile, libertãţile şi obligaţiile cetãţenilor sunt consacrate prin Constituţie şi prin alte legi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, precum şi ale art. 274 din Codul de procedurã civilã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, potrivit cãrora:
Prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice, organizaţiile socialiste, precum organele de stat şi celelalte instituţii de stat, întreprinderile şi organizaţiile economice de stat sau cooperatiste, orice organizaţii obşteşti, ca şi societãţile de colaborare economicã sînt recunoscute în scopul de a asigura creşterea neîncetatã a bunei stãri materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii, prin dezvoltarea puterii economice a ţãrii.";
- Art. 3: "Drepturile civile sînt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social.";
- Art. 274 din Codul de procedurã civilã prevede: "Partea care cade în pretenţiuni va fi obligatã, la cerere, sã plãteascã cheltuielile de judecatã.
Judecãtorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedurã şi impozit proporţional, plata experţilor, despãgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi cã le-a fãcut.
Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 2 şi cele ale <>art. 3 din Decretul nr. 31/1954 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi principiul separaţiei puterilor statale, art. 8 - Pluralismul şi partidele politice, art. 29 - Libertatea conştiinţei şi art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 45 - Libertatea economicã, art. 135 - Economia şi art. 136 - Proprietatea.
În ceea ce priveşte prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã, acestea sunt considerate a fi contrare urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi art. 136 - Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 contravin dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept, prin referirile la organizaţiile socialiste, întreprinderile şi organizaţiile economice de stat sau cooperatiste sau orice organizaţii obşteşti.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã prevederile <>art. 2 din Decretul nr. 31/1954 reglementeazã recunoaşterea drepturilor subiective civile ale persoanelor juridice, nominalizate potrivit contextului organizãrii statale existente la data adoptãrii actului normativ.
Curtea reţine cã prin <>Legea nr. 15/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, unitãţile economice de stat au fost reorganizate în regii autonome şi societãţi comerciale, astfel încât sintagmele "organizaţii socialiste" şi "organizaţii economice de stat sau cooperatiste" nu mai sunt actuale, din moment ce unitãţile economice la care se referã au fost transformate în regii autonome şi societãţi comerciale.
În acest sens, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 86 din 4 septembrie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997, s-a pronunţat asupra unei critici similare, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Codul muncii, referitor la persoanele încadrate într-o fostã unitate socialistã, şi a reţinut cã, admiţându-se modificarea sintagmei de "unitãţi socialiste", nu existã nici o incompatibilitate între textul de lege criticat şi dispoziţiile Constituţiei.
Cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât Curtea constatã cã prevederile <>art. 2 din Decretul nr. 31/1954 , reglementând recunoaşterea drepturilor subiective civile pentru persoanele juridice de drept public sau de drept privat, sunt în deplinã conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitor la statul de drept, democratic şi social.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 3 din Decretul nr. 31/1954 , Curtea constatã cã acest text de lege, statuând asupra ocrotirii prin norme juridice a drepturilor subiective civile, precum şi asupra obligaţiei exercitãrii lor potrivit scopului economic şi social în vederea cãruia sunt recunoscute de lege, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci este în deplinã conformitate cu art. 57 din Legea fundamentalã, referitor la exercitarea drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu bunã-credinţã.
II. În opinia autorului excepţiei prevederile art. 274 alin. (1) din Codul de procedurã civilã, referitoare la plata cheltuielilor de judecatã, conduc la o confiscare a proprietãţii private şi contravin astfel principiului constituţional al liberului acces la justiţie, precum şi gratuitãţii serviciului public al justiţiei.
Curtea constatã cã unul dintre principiile organizãrii justiţiei, ca serviciu public, este şi gratuitatea acestuia. Semnificaţia sa se referã însã la faptul cã pãrţile nu au obligaţia de a contribui la remuneraţia persoanelor desemnate în soluţionarea cauzelor deduse instanţelor de judecatã, acestea fiind salariate ale statului, astfel încât obligativitatea plãţii cheltuielilor de judecatã, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor, de cãtre partea ale cãrei pretenţii nu au fost admise de cãtre instanţa de judecatã are la bazã ideea de culpã procesualã a acesteia şi nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 198 din 23 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000, accesul liber la justiţie nu presupune şi gratuitatea acestuia, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care beneficiazã de activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.
Autorul excepţiei mai susţine cã prevederile art. 274 alin. (2) din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi art. 136 - Proprietatea, fãrã a arãta în ce constã pretinsa contrarietate între norma legalã şi dispoziţiile Legii fundamentale invocate.
Curtea constatã cã textul de lege criticat instituie interdicţia pentru judecãtori de a micşora cuantumul cheltuielilor de judecatã dovedite, cu excepţia onorariilor avocaţilor, reglementare ce nu contravine sub nici un aspect principiilor constituţionale ale accesului liber la justiţie şi garantãrii dreptului la apãrare şi a dreptului de proprietate.
În ceea ce priveşte prevederile art. 274 alin. (3) din Codul de procedurã civilã referitoare la dreptul judecãtorilor de a mãri sau de a micşora onorariile avocaţilor, prin <>Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea a examinat constituţionalitatea acestui text de lege, cu raportare la dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitor la dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat, text invocat şi în prezenta cauzã, statuând cã acestea sunt constituţionale.
Prin decizia menţionatã s-a statuat cã nici o prevedere constituţionalã nu interzice consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocatului, raportat la complexitatea activitãţii depuse, cu atât mai mult cu cât onorariul urmeazã a fi suportat de partea adversã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã-i fie opozabil, prin însuşirea lui de cãtre instanţã prin hotãrâre judecãtoreascã.
Cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi a dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.791/2005 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016