Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 184 din 14 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 28 august 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 din Codul penal, excepţii ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar şi Florin Susan în dosarele nr. 400/2001 şi nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal rãspunde avocatul Diamant Bettinio pentru Nicolae Berdea şi Florin Susan, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 115C/2001 şi nr. 129C/2001 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 129C/2001 la Dosarul nr. 115C/2001.
Avocatul autorilor excepţiilor arata ca dispoziţiile art. 64 coroborate cu cele ale art. 71 din Codul penal contravin art. 34 din Constituţie, deoarece potrivit acestor prevederi constituţionale, nu au drept de vot persoanele condamnate prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva la pierderea drepturilor electorale. Se poate considera ca exista condamnare definitiva numai în cazul pedepselor complementare. Or, în cazul pedepselor accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, ci de suspendarea unui drept. În final se solicita admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca distincţia facuta de autorii excepţiilor între pierderea dreptului, irevocabilã, şi suspendarea dreptului, temporarã, nu este intemeiata, solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin Încheierile din 12 martie 2001, pronunţate în dosarele nr. 400/2001 şi nr. 6.554/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 din Codul penal. Excepţiile au fost ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar şi Florin Susan cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate impotriva sentinţelor penale nr. 790/2000 şi nr. 644/2000 pronunţate de Judecãtoria Medias.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 34 din Constituţie, în sensul ca interzicerea dreptului de a alege nu poate fi aplicatã ca pedeapsa accesorie, ci numai ca pedeapsa complementara, dacã este cazul. Se arata ca pedeapsa accesorie se executa de drept, o data cu pedeapsa principala, astfel ca nu poate fi vorba de o condamnare la pierderea unui drept electoral. Aceasta deoarece în cazul pedepsei accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, asa cum cere textul constituţional invocat, ci de suspendarea unui drept. În încheierea argumentelor se fac referiri la unele dispoziţii din Codul penal francez, care prevãd ca pedeapsa degradãrii civice nu poate fi pedeapsa accesorie la o pedeapsa de natura corecţionalã. Deşi se retine ca dreptul nostru nu cunoaşte clasificarea infracţiunilor în crime şi delicte, se considera ca textul francez poate servi ca argument în sprijinul opiniei ca pedepsele accesorii ar trebui pronunţate ca pedepse complementare.
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca autorii excepţiilor confunda pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care este guvernata de alte principii, enumerate în art. 65 din Codul penal. Spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care consta în interzicerea unuia sau mai multor drepturi enumerate în art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute la art. 64 din Codul penal, fãrã a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii. Potrivit art. 71 din Codul penal pedeapsa accesorie decurge din pedeapsa privativã de libertate, este obligatorie şi alãturatã executãrii pedepsei principale. În concluzie, se considera ca dispoziţiile art. 64 şi art. 71 din Codul penal sunt constituţionale şi se propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate. Se arata ca ratiunea pedepsei accesorii rezida în necesitatea accentuarii condamnãrii moral-politice a infractorului condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viata sau a închisorii şi în incompatibilitatea drepturilor pe care condamnatul le-a avut anterior cu situaţia sa de condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii. De asemenea, se arata ca pedeapsa accesorie decurge de drept din pedeapsa principala şi nu trebuie sa fie anume pronunţatã şi aplicatã de instanta.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecatorulraportor, susţinerile autorilor excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor îl constituie dispoziţiile art. 71 raportate la cele ale art. 64 din Codul penal.
Aceste texte de lege au urmãtorul conţinut:
- Art. 64: "Interzicerea unor drepturi
Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autoritãţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârşirea infracţiunii;
d) drepturile pãrinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevãzute la lit. b) nu se poate pronunţa decât pe lângã interzicerea drepturilor prevãzute la lit. a), afarã de cazul când legea dispune altfel.";
- Art. 71: "Conţinutul şi executarea pedepsei accesorii Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arãtate în alineatul precedent din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitiva şi pana la terminarea executãrii pedepsei, pana la graţierea totalã sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplica şi în cazul când s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cu excepţiile prevãzute în art. 86^8, interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) şi e) fiind lãsatã la aprecierea instanţei."
Autorii excepţiilor susţin ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 34 din Constituţie, referitoare la "Dreptul la vot", potrivit cãrora: "(1) Cetãţenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, împliniţi pana în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva, la pierderea drepturilor electorale."
Examinând excepţia, Curtea retine ca art. 64 enumera drepturile a cãror exercitare poate fi interzisã cu titlu de pedeapsa complementara, aplicatã şi executatã în condiţiile prevãzute la art. 65 şi 66 din Codul penal. Art. 71, care se referã la pedeapsa accesorie, prevede ca cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii, indiferent de durata, este lipsit de exerciţiul tuturor drepturilor enumerate în art. 64 din Codul penal, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare şi pana la terminarea executãrii pedepsei, pana la graţierea totalã sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei. Pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa privativã de libertate şi se executa de la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia, în timpul întreruperii executãrii şi în timpul liberãrii condiţionate. O situaţie specialã se creeazã în cazul executãrii pedepsei la locul de munca, în care, potrivit art. 86^8 alin. 2 din Codul penal, "Pe durata executãrii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales", de unde rezulta, dintr-o interpretare per a contrario, ca cel condamnat se bucura în acest caz de dreptul de a alege.
Asadar, spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevãzutã la art. 64 din Codul penal, care consta în interzicerea, pe o durata între 1 şi 10 ani, stabilitã de instanta prin hotãrârea de condamnare, a exerciţiului unuia sau unora dintre cele 5 categorii de drepturi prevãzute în text, pedeapsa accesorie prevãzutã la art. 71 din Codul penal consta în interzicerea exerciţiului tuturor drepturilor prevãzute la art. 64, de la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare la o pedeapsa privativã de libertate şi pana la data terminãrii executãrii sau pana la data considerarii acesteia ca executatã (prin graţierea totalã sau a restului de pedeapsa ori prin prescripţia executãrii). Tot spre deosebire de pedeapsa complementara, care trebuie sa fie pronunţatã de instanta în fiecare caz în parte, pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa principala privativã de libertate, nefiind necesarã pronunţarea explicita a instanţei. Cu toate acestea, în art. 357 alin. 3 din Codul de procedura penalã se prevede ca atunci când pronunţa pedeapsa închisorii instanta trebuie sa menţioneze în hotãrâre ca persoana condamnata este lipsitã de drepturile arãtate în art. 71 din Codul penal, pe durata prevãzutã în acelaşi articol.
În aceste condiţii Curtea nu poate retine argumentul potrivit cãruia art. 64 din Codul penal, care reglementeazã interzicerea dreptului de a alege, contravine prevederilor art. 34 din Constituţie. Restrangerea cu titlu de pedeapsa a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi este permisã, asa cum se prevede în art. 49 din Constituţie, pentru apãrarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor. În ceea ce priveşte instituirea pedepselor aplicabile şi a condiţiilor de aplicare şi executare ale acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, Curtea constata ca aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul ca prin lege s-a prevãzut ca o persoana condamnata la o pedeapsa privativã de libertate este totodatã condamnata şi la interzicerea drepturilor limitativ prevãzute în art. 64 din Codul penal, pana la executarea în întregime a pedepsei principale sau pana la considerarea acesteia ca executatã, reprezintã o opţiune de politica penalã a legiuitorului, care a considerat ca pe timpul cat este privat de libertate condamnatul este nedemn sa exercite drepturile prevãzute la art. 64 din Codul penal. Prin aceasta nu se aduce atingere nici unei dispoziţii şi nici unui principiu al Constituţiei.
În sfârşit, Curtea constata ca sunt nesemnificative pentru soluţionarea excepţiilor referirile fãcute de autorii acestora la pedeapsa degradãrii civice reglementatã în Codul penal francez.
Asa fiind, în cauzele de fata excepţiile de neconstituţionalitate ridicate urmeazã sa fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 din Codul penal, excepţii ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar şi Florin Susan în dosarele nr. 400/2001 şi nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
