Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 183 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2, art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 25 aprilie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicatã de Vergil Catanã în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.534/2004, Judecãtoria Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de partea vãtãmatã Vergil Catanã în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de neîncepere a urmãririi penale dispuse de procuror.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, în speţa dedusã judecãţii, dispoziţiile legale criticate au fost aplicate discreţionar de cãtre organele de urmãrire penalã, de vreme ce la dosar existã douã certificate medico-legale care pot determina încadrarea juridicã a faptei cercetate, atât în infracţiunea prevãzutã de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cât şi în infracţiunea prevãzutã de art. 181 din Codul penal. Prin urmare, textele legale supuse controlului de contencios constituţional nu au putere de lege şi nu sunt respectate în mod obligatoriu de procurori, care, potrivit Legii fundamentale, reprezintã interesele fundamentale ale societãţii.
În esenţã, critica autorului excepţiei se fundamenteazã însã pe aspecte care ţin de aplicarea legii şi de interpretarea probelor existente la dosarul cauzei.
Judecãtoria Cãlãraşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere în nici un fel principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice. De asemenea, respectarea legii este o obligaţie fundamentalã, de îndeplinirea cãreia depinde afirmarea libertãţii şi demnitãţii fiecãrui cetãţean. Toate normele de drept trebuie sã fie conforme Constituţiei, care asigurã astfel structurarea lor în sistem. Structura piramidalã a sistemului juridic este datã şi de relaţia dintre lege şi actele normative subordonate legii, dar elementul esenţial din care rezultã şi aceastã din urmã relaţie este Constituţia. Or, prevederile legale criticate nu conţin nici o dispoziţie care sã scindeze acest sistem.
Totodatã, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, Justiţia se înfãptuieşte în numele legii. Judecãtorii, în activitatea lor de soluţionare a cererilor de chemare în judecatã aflate pe rolul instanţelor, stabilesc mai întâi situaţia de fapt, determinã legea aplicabilã la aceastã stare de fapt, dupã care interpreteazã norma respectivã, determinând implicaţiile juridice ale stãrii de fapt constatate. Faptul cã procurorii au încadrat fapta sãvârşitã de învinuiţi într-o anumitã normã juridicã nu este de naturã a justifica ideea cã a fost încãlcatã legea de cãtre aceştia, partea vãtãmatã, în cazul în care este nemulţumitã de soluţia adoptatã, are posibilitatea legalã de a ataca actele îndeplinite de procurori şi ulterior hotãrârea judecãtoreascã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale invocate. Faptul cã soluţia datã într-un proces penal nu corespunde aşteptãrilor uneia dintre pãrţi nu înseamnã cã dispoziţiile legii au fost încãlcate ori cã sunt neconstituţionale. Afirmaţia autorului excepţiei potrivit cãreia nu a avut dreptul la un proces echitabil, iar procurorii care au instrumentat cazul au încãlcat legea şi au pronunţat soluţii conform interesului lor personal nu poate fi primitã, întrucât, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor şi, totodatã, procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiilor legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic.
Organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecatã sunt obligate sã aibã rol activ în desfãşurarea procesului penal. Aceasta presupune sã se determine legea aplicatã la o stare de fapt, interpretarea normelor juridice, încadrarea juridicã a faptei, precum şi elaborarea actului ce concretizeazã soluţia datã cazului concret, pe baza probelor administrate.
De altfel, autorul excepţiei, nemulţumit de soluţia pronunţatã, motiveazã încãlcarea textelor constituţionale menţionate, prin invocarea modalitãţii de aplicare a textelor de lege din Codul penal, precum şi a modului de interpretare a acestora, fapt care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excede atribuţiei de control constituţional al legilor sau ordonanţelor.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu creeazã privilegii sau discriminãri.
De asemenea, art. 1 alin. (5) şi art. 124 din Constituţie nu sunt pertinente în soluţionarea cauzei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea prin lege a împrejurãrilor care constituie circumstanţe agravante şi incriminarea faptelor de lovire şi vãtãmare corporalã nu încalcã sub nici un aspect principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât nu implicã un regim diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie.
De asemenea, legiuitorul a optat ca sãvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreunã sã constituie o circumstanţã agravantã, iar faptele care aduc atingere integritãţii corporale a persoanei sã fie sancţionate ca infracţiuni. Aceastã selecţie se bazeazã pe gradul de pericol social al infracţiunilor, precum şi pe alte raţiuni de politicã penalã, în concordanţã cu principiile şi dispoziţiile Constituţiei.
Dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
De altfel, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte aplicarea dispoziţiilor legale criticate, aspect care urmeazã a fi soluţionat de instanţa de judecatã, şi nu de Curtea Constituţionalã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
Art. 180 alin. 2: Lovirea sau alte violenţe
"Lovirea sau actele de violenţã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã. [...]"
Art. 181: Vãtãmarea corporalã
"Fapta prin care s-a pricinuit integritãţii corporale sau sãnãtãţii o vãtãmare care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevãzutã la alin. 1 sãvârşitã asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptelor prevãzute la alin. 1^1 acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu."
Art. 75 lit. a): Circumstanţe agravante
"Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe agravante:
a) sãvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreunã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei şi ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã problema ridicatã de autorul excepţiei nu priveşte, în realitate, constituţionalitatea dispoziţiilor legale la care se referã acesta, ci modul de aplicare a lor.
Astfel, autorul excepţiei susţine cã, deşi prin fapta prin care un numãr de trei fãptuitori i-au provocat vãtãmãri corporale pentru vindecarea cãrora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 23 de zile se încadreazã în prevederile art. 181, cu aplicarea art. 75 lit. a) din Codul penal, parchetul, luând în considerare un act medico-legal potrivit cãruia pãrţii vãtãmate i-au fost necesare pentru vindecare un numãr de 17-18 zile de îngrijiri medicale, a încadrat aceastã faptã în prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal, încãlcând în felul acesta dispoziţiile din Constituţie. Din aceastã motivare, rezultã cã autorul excepţiei solicitã Curţii Constituţionale sã sancţioneze organul de urmãrire penalã pentru pronunţarea unei soluţii care, în opinia sa, este nelegalã şi netemeinicã, încercând sã converteascã astfel controlul de contencios constituţional într-un control judiciar chemat sã înfãptuiascã un act de justiţie. Or, potrivit art. 124 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii" şi "se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Curtea Constituţionalã nu face parte din autoritatea judecãtoreascã, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã, care asigurã, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, care încalcã dispoziţiile sau principiile Legii fundamentale şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.
Având în vedere cã problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituţional şi cã în susţinerea excepţiei nu se reclamã contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constatã cã excepţia este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2, ale art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicatã de Vergil Catanã în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
