Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 183 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 38 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 22 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicoleta Rodica Sãcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a depus la dosar concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.146/62/2007, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicoleta Rodica Sãcui în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 45 şi art. 124 alin. (3), precum şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu denumirea Nici o pedeapsã fãrã lege, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care sã se raporteze judecãtorul cauzei a determinat crearea artificialã a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciarã soluţii diverse. Astfel, existã posibilitatea ca în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedurã penalã sã se ajungã la situaţia condamnãrii definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracţiunea pentru care este judecat în altã cauzã nesoluţionatã un coinculpat.
Cât priveşte dispoziţiile din Codul penal, autorul susţine cã este afectatã libera iniţiativã, deoarece creeazã posibilitatea ca orice neadevãr proferat în cursul unei negocieri contractuale sã poatã fi incriminat ca infracţiune. De asemenea, este afectat şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de douã ori, prin aceea cã reglementeazã o dublã incriminare, şi drept consecinţã, o dublã sancţionare a unei singure acţiuni materiale. Mai mult decât atât, sunt afectate şi normele referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi cele potrivit cãrora economia României este una de piaţã, deoarece condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei în funcţie de întinderea prejudiciului.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginalã Cazurile de indivizibilitate şi art. 38 cu denumirea marginalã Disjungerea din Codul de procedurã penalã, precum şi dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 cu denumirea marginalã Înşelãciunea din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 33 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Este indivizibilitate:
a) când la sãvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;";
- Art. 38 din Codul de procedurã penalã: "În cazul de indivizibilitate prevãzutã în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecãţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni sã se facã separat.";
- Art. 215 alin. 2-5 din Codul penal: "Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal au mai fost supuse controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat cã înşelãciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravã infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înşelãciunea sau escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã. Nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privitoare la interzicerea sancţionãrii penale a neexecutãrii unei obligaţii contractuale este total nepertinentã.
Nu pot fi reţinute, de asemenea, criticile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, în raport de dispoziţiile constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severã a infracţiunii de înşelãciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prin asemenea consecinţe înţelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dã expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere, sub niciun aspect, egalitãţii în drepturi sau dreptului pãrţilor la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacrã niciun privilegiu sau discriminare şi totodatã nu cuprinde nicio normã de naturã a împiedica pe cel în cauzã sã îşi angajeze ori sã i se desemneze din oficiu un apãrãtor, sã administreze orice probe în apãrarea sa, inclusiv în circumstanţiere, sã exercite cãile de atac prevãzute de lege şi sã formuleze cereri în faţa instanţelor judecãtoreşti şi, în general, sã se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil.
Referitor la critica privind dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã autorul excepţiei şi-a fundamentat nemulţumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deşi nu combate raţiunea reglementãrii şi a conţinutului acesteia, considerã cã textele sunt neconstituţionale prin aceea cã nu conţin o serie de criterii obiective care sã faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Nicoleta Rodica Sãcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
