Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 183 din 16 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Sofia Popescu în Dosarul nr. 4.932/1996 al Judecãtoriei Gaesti. La apelul nominal rãspund Elisabeta Parcalabu, Mihail Parcalabu, Emanoil Parcalabu, Dumitru Parcalabu, Maria Zavoianu şi Elena Teodorescu, lipsind Sofia Popescu autor al exceptiei de neconstituţionalitate, precum şi Maria Dima, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, se acorda cuvântul în fond. Elisabeta Parcalabu şi Dumitru Parcalabu solicita admiterea exceptiei, iar celelalte pãrţi prezente solicita respingerea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public solicita, de asemenea, respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca aceasta este nemotivatã şi, în plus, pe fond, neîntemeiatã, deoarece timbrarea cu suma fixa a cererii de raport al donatiilor nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de opţiune a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 4.932/1996, Judecãtoria Gaesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Sofia Popescu într-o cauza având ca obiect ieşirea din indiviziune şi partajarea unei suprafeţe de teren. În motivarea exceptiei se susţine "gresita timbrare a capatului de cerere prin care se solicita raportarea de cãtre parata, la masa de partaj, a suprafeţei de 1 ha teren", în sensul ca acest capãt de cerere ar trebui timbrat la valoare. Deşi autorul exceptiei nu a indicat în fata instanţei de judecata textele din <>Legea nr. 146/1997 vizate de excepţie şi nici dispoziţiile constituţionale cãrora acestea le contravin, din notele scrise depuse la dosarul Curţii Constituţionale la termenul de judecata din 16 noiembrie 1999 rezulta ca este criticat <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , prin raportare la art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 51, art. 53 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi la art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi la Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia priveşte prevederile <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 referitoare la timbrarea cu suma fixa a cererii de raport al donatiilor. Se considera ca excepţia este nefondata, deoarece "cererea de raport nu reprezintã o revendicare a bunurilor ce se solicita a fi raportate, ci întregirea masei de bunuri ce revin, prin lege, moştenitorilor unei persoane decedate. Astfel s-a stabilit, prin <>Legea nr. 146/1997 , ca cererea de raport se va timbra, ca şi cererea privind ieşirea din indiviziune, cu suma fixa de 50.000 lei". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca excepţia este inadmisibila, deoarece autorul exceptiei nu precizeazã care este textul de lege considerat a fi neconstitutional şi nici ce dispoziţie constituţionalã a fost incalcata, fiind astfel nesocotite prevederile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora sesizãrile trebuie motivate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicatã este o excepţie de procedura, iar nu de neconstituţionalitate, pe care instanta judecãtoreascã trebuia, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa o respingã, ca fiind inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, notele scrise ale autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , dispoziţii conform cãrora: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeaza astfel: [...] c) cereri pentru stabilirea calitãţii de moştenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducţiune a liberalitãţilor şi cereri de partaj 50.000 lei". Autorul exceptiei, invocand neconstituţionalitatea <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , apreciazã ca au fost incalcate art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 51, art. 153 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, fãrã însã a expune motivele pe care se întemeiazã aceasta sustinere. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, deşi este adevãrat ca, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", aceasta nu înseamnã totuşi ca accesul la justiţie trebuie sa fie considerat gratuit. Art. 21 din legea fundamentalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este aceea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei. În cauza, având în vedere modicitatea sumei stabilite ca taxa de timbru pentru cererea de raport al donatiilor, nu se poate susţine ca prin cuantumul fixat s-a determinat îngrãdirea accesului liber la justiţie. Nu poate fi reţinutã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 incalca art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Potrivit acestor prevederi constituţionale: "(1) Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale." Aceste dispoziţii privesc obligaţiile constituţionale ale cetãţenilor de a contribui la cheltuielile publice atât atunci când ele intereseazã statul, în întregul sau, cat şi atunci când se referã la cheltuielile administraţiei publice. Rezulta ca aceste contribuţii pot consta din impozite şi taxe, care se stabilesc, potrivit art. 138 din Constituţie, numai prin lege sau, în limitele şi în condiţiile legii, atunci când sunt taxe şi impozite locale. Totodatã Constituţia stabileşte ca sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale. Asa fiind, Curtea constata sa dispoziţiile <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 nu intra în conflict cu art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, Curtea constata ca urmeazã a fi inlaturate şi susţinerile potrivit cãrora textul de lege criticat ar contraveni art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În sensul art. 4 alin. (2) din legea fundamentalã, constituie criterii nediscriminatorii: rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politica, averea sau originea socialã. În temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie: "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Rezulta ca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie se coreleazã şi se interpreteazã în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului. În acest fel sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cãrora: "Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzicã orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare". În raport cu dispoziţiile legale menţionate, se poate observa ca <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , care stabileşte cuantumul taxei de timbru pentru cererile de raport al donatiilor, nu incalca principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece textul, instituind o taxa fixa de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferentiere între contribuabili. În legatura cu invocarea încãlcãrii normelor constituţionale prevãzute în art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, art. 51, referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor şi art. 123 alin. (1) şi (2), privind înfãptuirea justiţiei, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea exceptiei de fata, neavând incidenta cu obiectul cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Sofia Popescu în Dosarul nr. 4.932/1996 al Judecãtoriei Gaesti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 1999.
