Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 182 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 450 din 27 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Victor Truţã, prin mandatar Marin Frunzã, în Dosarul nr. 2.577/P/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.577/P/2004, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Victor Truţã, prin mandatar Marin Frunzã, în dosarul menţionat, având ca obiect plângerea formulatã împotriva Rezoluţiei nr. 1.247/II/2/27 iulie 2004 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 278 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, deoarece "prevede expres şi limitativ posibilitatea de a fi controlatã soluţia datã de procuror doar de cãtre primul procuror al parchetului din cadrul cãruia face parte procurorul care a dat soluţia", nu şi de "parchetul ierarhic superior şi de cãtre conducãtorul Ministerului Public", ceea ce face ca aceste prevederi legale sã fie "discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", încãlcând "principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminãrii, principiul universalitãţii, principiul statului de drept [...], principiul disponibilitãţii".
Judecãtoria Galaţi, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Câtã vreme competenţa de judecatã este stabilitã prin lege, petentul poate ataca soluţia dispusã de procuror numai în condiţiile prevãzute în procedura penalã. Se mai aratã cã, şi în situaţia în care soluţia procurorului nu poate fi atacatã pânã la procurorul general al României, aceasta este supusã controlului instanţelor judecãtoreşti, simplificarea procedurilor desfãşurate în faţa organelor parchetului având ca raţiune tocmai asigurarea respectãrii dreptului la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. Se aratã cã principiul disponibilitãţii nu este de ordin constituţional, ci un principiu fundamental care guverneazã desfãşurarea procesului civil, care nu are semnificaţia instituirii de cãtre justiţiabili a unor cãi de atac. Totodatã, se aratã cã nici unul dintre textele constituţionale, respectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate în motivarea excepţiei, nu impune o anumitã soluţie referitoare la reglementarea controlului ierarhic asupra soluţiilor procurorului, precum şi faptul cã, ulterior exercitãrii controlului asupra soluţiei de cãtre procurorul ierarhic superior cu respectarea art. 131 şi art. 132 din Constituţie, orice persoanã care considerã cã a fost vãtãmatã prin aceastã soluţie o poate ataca la instanţa judecãtoreascã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 131 şi art. 132 şi nu aduc atingere, sub nici un aspect, valorilor supreme garantate de art. 1 din Constituţie. Totodatã, se aratã cã art. 278 din Codul de procedurã penalã se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fãrã vreo deosebire bazatã pe sex, rasã, culoare, limbã, religie sau orice altã situaţie, astfel încât nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate formulatã în raport cu prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie, raportate la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cu privire la art. 15 din Constituţie şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se apreciazã cã nu au incidenţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie.
În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, se comunicã persoanei care a fãcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei considerã cã acest text legal încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse în art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi în art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã art. 278 din Codul de procedurã penalã nu numai cã nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guverneazã activitatea procurorilor, prevãzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentalã. Faptul cã legiuitorul nu a reglementat, în textul criticat, posibilitatea ca persoana interesatã sã sesizeze organele superioare din ierarhia Ministerului Public, dupã soluţionarea nefavorabilã a plângerii sale de cãtre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept, câtã vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurãrii actelor procurorului de cãtre instanţele judecãtoreşti. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reglementeazã posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei, ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror", asigurând astfel deplinul acces la justiţie al persoanei interesate, aşadar realizarea unui drept al persoanei ce reprezintã o valoare supremã, garantatã în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constituţie.
Curtea mai constatã cã art. 278 din Codul de procedurã penalã nu cuprinde privilegii sau discriminãri în raport de criteriile egalitãţii în drepturi prevãzute de art. 4 din Legea fundamentalã, orice persoanã vãtãmatã în drepturile sale prin mãsuri sau acte ale procurorului având posibilitatea sã promoveze împotriva acestora cãile de atac prevãzute de lege. Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, şi, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Cât priveşte prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi cele ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, acestea nu au incidenţã în cauzã, autorul excepţiei mãrginindu-se de altfel sã invoce aceste dispoziţii, fãrã a arãta în ce constã încãlcarea lor.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Victor Truţã, prin mandatar Marin Frunzã, în Dosarul nr. 2.577/P/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
