Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 182 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 366 din 26 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artã din Zalãu în Dosarul nr. 17.397/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, consilier juridic Oliviu Puie, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã, în esenţã, cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, materia contenciosului administrativ este reglementatã prin lege organicã, respectiv prin <>Legea nr. 554/2004 . Totodatã, conform art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, controlul legalitãţii actelor administrative se face doar pe calea contenciosului administrativ, iar prin <>Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004 Curtea Constituţionalã a statuat cã "dispoziţiile constituţionale trebuie interpretate restrictiv". Aşa fiind, dispoziţiile <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 adaugã la prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (6), încãlcând totodatã şi dreptul de acces la un tribunal specializat, adicã la o instanţã de contencios administrativ.
Reprezentantul autorului excepţiei depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã soluţia legislativã criticatã a mai fost supusã controlului de constituţionalitate prin deciziile nr. 78 din 26 februarie 2004 şi nr. 135 din 23 aprilie 2002, Curtea statuând cã aceasta nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artã din Zalãu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a unei decizii aparţinând Curţii de Conturi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã prin textul de lege criticat "legiuitorul organic a instituit [...] excepţia prin care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã", adãugând astfel "o nouã excepţie la cele stabilite expres şi limitativ" prin dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Cu privire la acest aspect, aratã autorul excepţiei, Curtea Constituţionalã a statuat prin <>Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, cã "dispoziţiile constituţionale trebuie interpretate restrictiv, orice altã excepţie reprezentând o adãugare la Constituţie, nepermisã de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituţionale".
Aşa fiind, autorul excepţiei apreciazã cã "unica formã de control judiciar al actelor administrative este instanţa de contencios administrativ, cu excepţiile expres şi limitativ prevãzute de legiuitorul constituant derivat, nefiind permisã nici o altã cale judiciarã de atac pentru verificarea legalitãţii actului administrativ".
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã "aceastã prevedere nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, având în vedere cã aceste acte se pot ataca la instanţa judecãtoreascã competentã potrivit unei proceduri speciale, iar nu potrivit procedurii stabilite prin <>Legea nr. 554/2004 ", şi, "prin urmare, accesul liber la justiţie este garantat pentru orice act administrativ, procedura de judecatã fiind însã diferitã în funcţie de natura actului".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale. În acest sens aratã, în esenţã, cã "prevederile potrivit cãrora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã contravin regulii constituţionale" cuprinse în art. 126 alin. (6), întrucât actele administrative la care se referã textul de lege criticat nu se regãsesc printre excepţiile prevãzute în mod expres de Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cãrora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 126 alin. (6), privind garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã totodatã în susţinerea acesteia şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecãtoresc actele administrative la care se referã, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecãtoresc se realizeazã potrivit altei proceduri stabilite prin lege organicã. Or, atât textul art. 21 din Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabilesc dreptul de acces al cetãţeanului la o instanţã judecãtoreascã pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau intereselor sale legitime, fãrã a preciza sau a limita acest acces numai la calea contenciosului administrativ. Aşa fiind, nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, Curtea constatã cã textul constituţional nu este încãlcat, deoarece acesta se limiteazã numai la reglementarea constituţionalã a garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai douã categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nici o formã controlului judecãtoresc.
Or, în cauzã, Curtea observã cã se pune problema "unui recurs paralel" pentru contestarea în justiţie a actelor Curţii de Conturi, procedurã prevãzutã de <>Legea nr. 94/1992 , cu modificãrile ulterioare, iar nu a unei exceptãri absolute de la controlul judecãtoresc reglementat de textul constituţional al art. 126 alin. (6).
Totodatã, Curtea reţine cã legislaţia noastrã prevede şi alte cazuri de "recurs paralel" împotriva unor acte administrative, un exemplu în acest sens constituindu-l regimul contestãrii actelor administrative de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
De altfel, Curtea observã cã în acest spirit sunt şi reglementãrile cuprinse în alte texte constituţionale.
Astfel, art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie prevede îndreptãţirea persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Curtea constatã cã acest text se referã la îndreptãţirea persoanei vãtãmate, în general, de a se adresa justiţiei atât pe calea contenciosului administrativ, cât şi pe cea a "recursului paralel". Alin. (2) al art. 52 precizeazã cã atât condiţiile, cât şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã, dispoziţie care trebuie corelatã şi cu partea finalã a textului criticat din <>Legea nr. 554/2004 .
Mai mult decât atât, Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi, art. 140 alin. (1) teza a doua din Constituţie prevede cã acestea "se soluţioneazã de instanţele judecãtoreşti specializate".
În sfârşit, în ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 293 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea nr. 29/1990 , şi deci abrogarea lor ca efect al art. 154 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã dispoziţia respectivã se referea la exceptarea de la "posibilitatea atacãrii în justiţie" a actelor administrative referitoare la siguranţa internã şi externã a statului, ceea ce nu are nici o legãturã cu situaţia la care se referã excepţia ridicatã în prezentul dosar, în care este în discuţie existenţa "recursului paralel", deci a unei cãi de atac în justiţie a actului administrativ conform unei alte proceduri decât cea a contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artã din Zalãu în Dosarul nr. 17.397/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
