Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 182 din 16 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 si prin Legea nr. 99/1999
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 3 din 7 ianuarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 şi prin <>Legea nr. 99/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromara" - S.R.L. din Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund Societatea Comercialã "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, reprezentatã prin Gheorghe Arba, Banca de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. Bucureşti, reprezentatã prin consilier juridic Vasilica Simionescu, Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, reprezentatã prin consilier juridic Carmen Caracas, lipsind Societatea Comercialã "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, judeţul Maramures, RENEL Baia Mare, Regia Autonomã de Gospodãrie Comunalã Mara Nord Sighetu Marmatiei, Regia Autonomã "Apele Romane" Cluj, Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Maramures, Societatea Comercialã "Hermes Contact" - S.A. Baia Mare, Direcţia de telecomunicaţii Maramures, Societatea Comercialã "Acqterm" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comercialã "Sighetfor" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comercialã "Trust Miron" - S.R.L. Baia Mare şi Credit Bank - Sucursala Maramures, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei solicita amânarea judecãrii cauzei, întrucât apãrãtorul sau este bolnav şi nu se poate prezenta la dezbateri.
Reprezentantul Bãncii de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. Bucureşti şi al Bãncii "Transilvania" - S.A. Baia Mare se opun acordãrii unui termen, considerând cauza în stare de judecata.
Procurorul nu se opune la cererea de amânare formulatã.
Curtea, deliberând asupra cererii, o respinge, constatând ca anterior s-a mai dispus amânarea judecãrii cauzei pentru pregãtirea apãrãrii.
Cauza fiind în stare de judecata, se acorda cuvântul pe fond reprezentantului autorului exceptiei, care declara ca lasa la aprecierea Curţii soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Bãncii de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. Bucureşti considera ca excepţia este inadmisibila, conform prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de textul criticat.
Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, prin reprezentant, solicita respingerea exceptiei ca netemeinica şi nelegalã, sustinand ca o astfel de excepţie se putea ridica numai de cãtre titularul dreptului pretins îngrãdit, respectiv de Societatea Comercialã "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, judeţul Maramures, şi doar la data cererii de renunţare la judecata. De asemenea, se susţine ca dispoziţiile legale criticate nu incalca normele constituţionale prevãzute de art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public susţine ca, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-un litigiu care are ca obiect lichidarea Societãţii Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, instanta de contencios constituţional a fost legal sesizatã. Pe fond, acesta solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca prevederile <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.585/1996, Tribunalul Maramures - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , devenit <>art. 26 alin. (5) în urma modificãrii prin Legea nr. 99/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul la justiţie. În opinia autorului exceptiei "accesul liber la justiţie implica şi dreptul de a renunţa la acţiune sau la dreptul pretins, fãrã nici o ingradire". Se considera ca, întrucât <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 prevede ca procedura va continua în pofida renunţãrii creditorului, aceasta dispoziţie este neconstitutionala.
Exprimandu-şi opinia, instanta judecãtoreascã apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "scopul pentru care a fost creata procedura falimentului, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , care este o procedura de executare silitã, cu caracter judiciar şi consensual, ce justifica o anumitã celeritate, a fost acela de a asigura reparaţia echitabila, egalitara a prejudiciilor suferite de toţi creditorii falitului, prin insolventa acestuia, în sensul ca, din rezultatul financiar al procedurii falimentului, fiecare creditor va primi o cota-parte direct proporţionalã cu ponderea pe care o are propria sa creanta în totalul masei credale. Aceasta procedura este colectivã, unica şi unitarã pentru toţi creditorii. Cum renunţarea la judecata, potrivit art. 246 din Codul de procedura civilã, este un act individual, iar în speta exista coparticipare procesuala activa a creditorilor, renunţarea unuia dintre creditori la judecata nu produce nici un efect fata de ceilalţi creditori care au solicitat continuarea judecaţii, respectiv procedura falimentului".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului "sunt în deplin acord cu prevederile din Constituţie, deoarece în speta creditorul a fãcut uz de dispoziţiile procedurale privind renunţarea la judecata şi renunţarea la drept. Astfel fiind, continuarea şi eventuala extindere a procesului nu îl mai privesc pe acest creditor, ci pe debitorul a cãrui încetare de plati a fost constatatã de instanta, precum şi pe alţi creditori ai acestuia din urma". Se apreciazã totodatã ca "autorul exceptiei de neconstituţionalitate pune în discuţie probleme referitoare la constatarea încetãrii de plati, la exigibilitatea creanţelor altor creditori ai sãi, precum şi la aplicabilitatea într-un asemenea proces a prevederilor Codului de procedura civilã, care reglementeazã renunţarea la acţiune şi renunţarea la drept", acestea fiind însã aspecte care vizeazã aplicarea legii, de competenta instanţei judecãtoreşti sesizate, iar nu a Curţii Constituţionale. De asemenea, se considera ca "autorul exceptiei pierde din vedere specificitatea procedurii falimentului, precum şi deplina compatibilitate a acesteia cu prevederile legii fundamentale", procedura falimentului reprezentând "o forma de executare colectivã, fundamentatã pe principiul egalitãţii creditorilor, asigurând o imbinare a intereselor acestora cu acelea ale creditului general". Reglementarea cuprinsã în <>Legea nr. 64/1995 urmãreşte satisfacerea intereselor tuturor creditorilor comerciantului debitor aflat în dificultate, debitorul fiind supus unei singure proceduri care se desfãşoarã sub autoritatea instanţei judecãtoreşti competente. Se apreciazã ca toate aceste elemente conferã procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului un caracter de ordine publica şi, în consecinta, criticile formulate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate sunt neconstituţionale. Sub aspect constituţional, se considera ca "<>Legea nr. 64/1995 , în ansamblu, şi art. 26 alin. (5), în particular, îşi gãsesc fundamentul în dispoziţiile art. 134 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora economia României este economie de piata. Riscul şi esecul în afaceri, privite ca realitati economice, precum şi procedura falimentului, vãzutã ca o realitate juridicã, reprezintã elemente care caracterizeazã în cea mai mare mãsura o economie de piata, indiferent de gradul ei de dezvoltare existent la un moment dat". În consecinta, se apreciazã ca dispoziţiile <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiatã. Se arata ca susţinerea conform cãreia "dispoziţiile legale criticate incalca accesul liber la justiţie, care presupune şi posibilitatea de a renunţa la judecata", trebuie înlãturatã, întrucât exerciţiul acestui drept trebuie realizat cu respectarea drepturilor celorlalte persoane interesate şi a ordinii publice, conform maximei "qui suo jure utitur, neminem laedit". Exista situaţii, se arata în continuare, când din motive de ordine publica renunţarea la judecata nu poate produce efecte decât fata de reclamantul renuntator ori nici mãcar fata de acesta, cum este cazul excepţiilor de neconstituţionalitate. În ipoteza acestor excepţii art. 26 din Regulamentul Curţii Constituţionale dispune ca, o data sesizatã, Curtea procedeazã la examinarea constituţionalitãţii textului legal criticat, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea ori stingerea procesului. Se mai arata ca, "în cazul existenţei unei coparticipari procesuale active, renunţarea la judecata a unuia dintre reclamanţi nu afecteazã cererile celorlalţi, care vor continua sa fie judecate. Or, procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, astfel cum este prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , este o procedura cu caracter concursual, pornitã prin acţiunea unuia sau mai multor creditori, acţiune având drept cauza (causa debendi) starea de încetare a plãţilor în care se afla patrimoniul debitorului comerciant. Aceasta procedura o data declansata, asa cum este cazul de fata, îşi produce efectele fata de intreaga masa de creditori ai debitorului, care, depunându-şi creanţele, devin parte activa în procedura şi, prin aceasta, nu sunt afectaţi de actele de dispoziţie ale uneia dintre pãrţi". În concluzie, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului. Acest text legal a fost modificat, ulterior invocarii exceptiei, prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, alin. (3) al art. 26, obiect al exceptiei devenind alin. (5) al aceluiaşi articol. În consecinta, Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 . Potrivit acestor prevederi, "Dacã judecãtorul-sindic stabileşte ca debitorul este în încetare de plati, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinta".
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca textul sus-menţionat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât nu recunoaşte efectele renunţãrii la acţiune şi la drept, facuta de creditorul care a declansat procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 şi care ulterior şi-a realizat creanta, în urma plãţii efective, efectuatã de buna voie de cãtre debitor.
Examinând susţinerea referitoare la respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, sub cuvânt ca soluţionarea cauzei nu depinde de textul legal criticat, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta nu poate fi primitã, deoarece excepţia ridicatã priveşte aspecte legate chiar de procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, ce constituie obiectul litigiului dedus judecaţii.
În aceste condiţii, trecând la examinarea pe fond a exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã. Este adevãrat ca, potrivit dispoziţiilor art. 246 şi 247 din Codul de procedura civilã, renunţarea la acţiune sau la drept de cãtre titularul acţiunii impiedica instanta de judecata sa continue procesul, dar aceasta renunţare se poate face numai în anumite condiţii şi cu învoirea celeilalte pãrţi.
Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , este o procedura colectivã, unica şi concursuala pentru toţi creditorii, ceea ce înseamnã ca renunţarea la acţiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renunţat, chiar dacã la cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu şi pentru ceilalţi creditori care au solicitat continuarea procedurii falimentului fata de debitor, pentru ca numai astfel creditorii îşi vor putea recupera creanţele.
Dispoziţiile <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 îşi gãsesc temeiul în prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Economia României este economie de piata", şi în dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, conform cãruia "Statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". <>Legea nr. 64/1995 rãspunde acestor cerinţe, reglementand modalitãţile prin care circuitul comercial este protejat de efectele neexecutãrii culpabile a obligaţiilor bãneşti. Legea oferã atât un mecanism prin care creditorii îşi pot realiza creanţele, cat şi mijloacele juridice prin care activele debitorului pot fi reintroduse în sfera economicã, acesta având totodatã posibilitatea ca în condiţii determinate sa îşi reorganizeze activitatea şi sa îşi relanseze comerţul.
Aplicarea dispoziţiilor legale criticate poate fi cerutã de oricare dintre creditorii care şi-au declarat creanţele în cadrul procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului.
De altfel Curtea Constituţionalã, fiind sesizatã într-o alta cauza sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii unui text din Codul de procedura civilã, şi anume art. 330^4 , care se referã la posibilitatea celorlalţi participanţi la proces de a solicita continuarea judecãrii recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a statuat ca dispoziţiile acestui text de lege nu contravin nici unei prevederi constituţionale, fiind conforme cu prevederile art. 128 şi 130 din Constituţie. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de cãtre procurorul general este continuatã la cererea unei pãrţi nu incalca prevederile constituţionale sus-menţionate, iar pe de alta parte, aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci de opţiune legislativã, care nu poate fi cenzurata de Curtea Constituţionalã.
În materia procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, posibilitatea continuãrii procesului de cãtre celelalte pãrţi, în cazul în care una renunţa la acţiune sau la drept ori la calea de atac, nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
În cauza de fata Curtea Constituţionalã constata ca autorul exceptiei de neconstituţionalitate pune în discuţie probleme referitoare la constatarea încetãrii de plati, la exigibilitatea creanţelor altor creditori ai sãi, precum şi la aplicabilitatea, într-un proces legat de procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, a prevederilor Codului de procedura civilã care reglementeazã renunţarea la acţiune şi renunţarea la drept. Aceste aspecte vizeazã însã aplicarea legii, fiind de competenta instanţei judecãtoreşti sesizate, iar nu a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 şi prin <>Legea nr. 99/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
