Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 181 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 403 din 12 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Rãdulescu în Dosarul nr. 6.454/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, personal.
Având cuvântul, Alexandru Rãdulescu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât actul normativ criticat înlãturã posibilitatea atacãrii separate, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, încãlcând dreptul la recurs prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Considerã cã reglementarea unei cãi de atac în materie este impusã de necesitatea ca instanţa de judecatã sã fie mai presus de orice bãnuialã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se aratã cã raţiunea abrogãrii alin. 7 al art. 52 din Codul de procedurã penalã a fost înlãturarea posibilitãţii tergiversãrii cauzelor prin exercitarea abuzivã a cãii de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererii de recuzare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.454/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, ridicatã de Alexandru Rãdulescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedurã penalã, care stabilea posibilitatea atacãrii cu recurs a încheierii prin care s-a respins recuzarea, "se încalcã dreptul la recurs".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie, adoptarea acestuia fiind determinatã de necesitatea eliminãrii neîntârziate a posibilitãţii de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, care ar împiedica desfãşurarea în condiţii normale a procesului penal şi ar putea conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în care s-a statuat cã legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în care s-a statuat cã dispoziţiile art. 34 din Codul de procedurã civilã, care consacrã aceeaşi soluţie legislativã în privinţa atacãrii cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sunt constituţionale. Se aratã totodatã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Faptul cã prin dispoziţiile legale criticate se eliminã calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de naturã sã aducã atingere principiului liberului acces la justiţie. Exercitarea cãilor de atac împotriva încheierilor, o datã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei, oferã pãrţii interesate suficiente garanţii pentru repararea posibilelor încãlcãri ale drepturilor procesuale. Se aratã totodatã cã textele legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobatã prin <>Legea nr. 548/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins:
"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã."
Deşi în încheierea de sesizare a Curţii nu se aratã care sunt prevederile constituţionale, respectiv din acte internaţionale, pretins încãlcate prin dispoziţiile legale criticate, din motivarea excepţiei rezultã cã se invocã încãlcarea "dreptului la recurs" prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã recursul reprezintã una dintre cãile de atac cu privire la care Constituţia statueazã în art. 129 cã se poate exercita "în condiţiile legii". Or, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Aşadar, abrogarea prin actul normativ criticat a dispoziţiilor procedural penale ce reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzãrii s-a realizat de cãtre legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, fiind determinatã, astfel cum se menţioneazã în mod expres în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , de raţiuni de politicã penalã. Acestea constau în "necesitatea eliminãrii neîntârziate a posibilitãţii de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, care impieteazã asupra desfãşurãrii în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi".
Aşa fiind, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate dau expresie preocupãrii legiuitorului de a realiza exigenţele unui proces echitabil prin împiedicarea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celeritãţii procesului penal (soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigenţe). Faptul cã încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacatã separat cu recurs nu aduce nici o atingere drepturilor procesuale ale pãrţii, respectiv "dreptului la recurs" în sensul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, câtã vreme aceastã încheiere poate fi atacatã o datã cu fondul, instanţa superioarã urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 prin <>Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, iar considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Rãdulescu în Dosarul nr. 6.454/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
