Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 180 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 14 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Attila Borşi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocat Tudor Vasile, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, deoarece în faza de urmãrire penalã pãrţile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii.
Cât priveşte faptul cã dispoziţiile art. 172 din Codul de procedurã penalã prevãd dreptul apãrãtorului învinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã, de a formula cereri şi de a depune memorii, reprezentantul autorului excepţiei apreciazã cã aceasta nu are relevanţã, întrucât nu existã obligaţia organelor de urmãrire penalã de a informa apãrãtorul învinuitului sau inculpatului în legãturã cu efectuarea comisiei rogatorii, ceea ce lipseşte de eficienţã dispoziţia legalã mai sus menţionatã. De asemenea, considerã cã dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile <>art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciarã internaţionalã în materie penalã, precum şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, întrucât dispoziţiile legale care fac obiectul controlului de constituţionalitate nu se aplicã în mod diferenţiat, nu poate fi primitã critica privind încãlcarea art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Mai mult, considerã cã nu este vorba despre o problemã de neconstituţionalitate, ci despre o problemã de interpretare a legii, în sensul cã dispoziţiile criticate trebuie coroborate cu celelalte norme care reglementeazã desfãşurarea procesului penal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.311/2003, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi 133 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Attila Borşi într-o cauzã penalã, cu ocazia soluţionãrii apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 1.118 din 10 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.735/2001 al Judecãtoriei Oradea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, în faza de urmãrire penalã pãrţile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal şi nici prin apãrãtor, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecatã, conform art. 134 din Codul de procedurã penalã, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3). Totodatã, apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, care consacrã dreptul la apãrare, întrucât, în faza de urmãrire penalã, pãrţile, personal sau prin apãrãtor, nu pot participa la administrarea unor probe. Din aceastã perspectivã, autorul excepţiei susţine cã textele legale criticate sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile <>art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001 , care stabilesc dreptul atât al autoritãţilor, cât şi al persoanelor în cauzã de a asista la îndeplinirea cererii şi de a colabora la executarea comisiei rogatorii, dispoziţii raportate la art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În final, apreciazã cã textele legale criticate sunt în contradicţie şi cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, în cazuri strict delimitate.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a comisiei rogatorii ca procedurã utilizatã pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de cãtre un alt organ decât cel care instrumenteazã cauza penalã nu contravine principiului egalitãţii în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Astfel, instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi consideratã o încãlcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Instanţa apreciazã cã nu sunt încãlcate nici prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi nici cele ale art. 24 alin. (2), arãtând, totodatã, cã dreptul la un proces echitabil în materie penalã, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului, "reprezintã dreptul de a subordona unui judecãtor pentru luarea deciziei toate «acuzaţiile» aduse inculpatului". De asemenea, aratã cã, în analizarea caracterului echitabil sau nu al procedurii comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul cã dispoziţiile care reglementeazã aceastã procedurã în cursul urmãririi penale nu încalcã cu nimic dreptul la apãrare al învinuitului/inculpatului, atâta timp cât dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reglementeazã, în mod expres, dreptul apãrãtorului învinuitului/inculpatului de a asista la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã, de a formula orice cereri (deci inclusiv cererea de a participa la efectuarea actului de procedurã prin comisie rogatorie şi de acordare a asistenţei judiciare în acest sens), având totodatã posibilitatea de a formula întrebãri şi concluzii în favoarea inculpatului sau de a depune memorii.
Instanţa aratã cã dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã, deşi nu prevãd expres, nici nu interzic prezenţa apãrãtorului învinuitului/inculpatului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste considerente, apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici înfrângerea art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu existã nici un text de lege care sã restrângã exercitarea dreptului de apãrare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmãrire penalã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile criticate trebuie interpretate şi aplicate în coroborare cu celelalte dispoziţii referitoare la desfãşurarea procesului penal. Aşa fiind, în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmãrire penalã, îşi gãsesc deplinã aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 şi cele ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Din aceastã perspectivã, dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din acelaşi cod nu încalcã dreptul la apãrare, legea prevãzând expres dreptul apãrãtorului învinuitului şi al pãrţilor din proces de a asista la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã, de a formula cereri şi de a adresa memorii organului de urmãrire penalã. Întrucât nu opereazã nici o restrângere a dreptului la apãrare, nu se poate susţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. În opinia Guvernului, dispoziţiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constituţie, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul judecãţii este guvernatã de principiul nemijlocirii, al publicitãţii şedinţei de judecatã şi al contradictorialitãţii.
De asemenea, apreciazã cã nu se aduce atingere nici principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece aplicarea art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã nu se face în mod diferenţiat, pe baza unor criterii discriminatorii cum ar fi cele privind rasa, naţionalitatea, sexul ori religia pãrţilor.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã faţã de art. 16 din Constituţie, întrucât instituirea unor reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrarã principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, atât timp cât acestea asigurã egalitatea pãrţilor în utilizarea lor. De asemenea, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi nici dreptului acestora la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât procedura comisiei rogatorii este utilizatã pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de cãtre un alt organ judiciar decât cel care instrumenteazã cauza penalã, în vederea asigurãrii operativitãţii procesului penal şi a îndeplinirii exigenţelor unui proces echitabil. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, soluţie ce rezultã de altfel din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În sfârşit, Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi 133 din Codul de procedurã penalã faţã de art. 24 alin. (2) din Constituţie, întrucât, potrivit reglementãrilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre pãrţi poate cere sã fie citatã la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care inculpatul este arestat, instanţa care urmeazã a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apãrãtor din oficiu, în scopul respectãrii garanţiilor procesuale ale dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 132: "Când un organ de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã nu are posibilitatea sã asculte un martor, sã facã o cercetare la faţa locului, sã procedeze la ridicarea unor obiecte sau sã efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmãrire penalã ori unei alte instanţe, care are posibilitatea sã le efectueze.
Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea mãsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau mãsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanţe egale în grad.";
- Art. 133: "Rezoluţia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sã conţinã toate lãmuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeazã sã fie ascultatã o persoanã, se vor arãta şi întrebãrile ce trebuie sã i se punã.
Organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã care efectueazã comisia rogatorie poate pune şi alte întrebãri, dacã necesitatea acestora rezultã în cursul ascultãrii."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (1), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
De asemenea, în susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora:
"1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa.
Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã, atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia sa va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuşi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloace necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii şi sã obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere;".
Examinând excepţia, Curtea constatã cã obiectul criticii de neconstituţionalitate are în vedere pretinsa interdicţie pentru pãrţi de a participa la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmãrire penalã, care nu rezultã însã nici explicit, nici implicit din prevederile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã deduse controlului.
În realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsã numai din reglementarea cuprinsã în art. 134 al aceluiaşi cod, text care, deşi invocat în argumentarea excepţiei, nu constituie obiect al acesteia.
Aşa fiind, deoarece, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Attila Borşi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
