Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 180 din 22 aprilie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 180 din 22 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 6 mai 2004

Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Drãguţ în Dosarul nr. 270/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Adriana-Mihaela Corâci, lipsã fiind pãrţile Cooperativa de credit "Antic" din Bistriţa, Gavriş Zubaşcu şi Floarea Zubaşcu, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autoarei excepţiei învedereazã cã Maria Drãguţ a formulat o nouã cerere de amânare a cauzei, întrucât nu se poate prezenta, fiind bolnavã. În acest sens depune la dosar cererea, însoţitã de un certificat medical.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cererea de amânare a judecãrii cauzei ca fiind neîntemeiatã.
Curtea respinge cererea formulatã de autoarea excepţiei, considerând cã este nejustificatã amânarea cauzei în condiţiile în care în dosar s-a mai acordat un termen la cererea acesteia, în vederea angajãrii unui apãrãtor şi a pregãtirii apãrãrii.
Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, arãtând cã dispoziţiile art. 147, 246 şi 289 din Codul penal încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, care impun ca la situaţii diferite sã se aplice un tratament diferit. Aratã cã funcţia de notar public nu este o funcţie publicã în sensul definiţiei date de <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi nici nu se regãseşte în anexa la aceastã lege, care enumerã funcţiile publice. Ca urmare, notarii publici nu pot fi asimilaţi funcţionarilor publici şi nu pot fi responsabili pentru infracţiuni care presupun aceastã calitate a subiectului activ, cum sunt infracţiunile de serviciu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 270/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Maria Drãguţ, inculpatã recurentã în dosarul menţionat, condamnatã pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de fals intelectual sãvârşite în calitate de notar public.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile criticate, ce definesc noţiunea de funcţionar public, respectiv care reglementeazã infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de fals intelectual, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece notarul public nu are calitatea de funcţionar public. Se aratã în acest sens cã actul normativ la care face trimitere Constituţia este <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar notarul public nu se regãseşte nominalizat în anexa la acest act normativ. De asemenea, potrivit <>art. 3 şi 4 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , notarul public este învestit sã îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar actul întocmit de cãtre acesta, purtând sigiliul şi semnãtura sa, este de autoritate publicã şi are forţa probantã prevãzutã de lege. Notarul public se bucurã de o independenţã totalã din punct de vedere profesional, ceea ce nu este valabil în cazul funcţionarilor publici cu care, din eroare, autoritãţile îi asimileazã pe notarii publici. Pentru aceste motive - aratã autoarea excepţiei - apare ca un artificiu, fãrã o reglementare expresã raportatã la profesiile liberale, ca un liber profesionist sã rãspundã penal pentru infracţiuni de serviciu, prin dispoziţiile criticate fiind încãlcat principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, care impune faţã de situaţii diferite un tratament diferit.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã aratã cã excepţia este întemeiatã şi cã dispoziţiile art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, în legãturã cu înţelesul noţiunii de funcţionar public raportat la profesia liberalã, autonomã a notarului public, încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece categoriile de profesii liberale, cum este cea de notar public, nu pot fi asimilate sau incluse în sfera noţiunii de funcţionar public, în aceste cazuri impunându-se aplicarea cu prioritate a legii speciale, respectiv a <>Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 .
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât noţiunile de funcţionar, respectiv de funcţionar public, definite de art. 147 din Codul penal, nu sunt de rang constituţional, ci de domeniul legii. În ceea ce priveşte corelarea dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Guvernul aratã cã prin faptul definirii unor noţiuni, precum şi prin faptul incriminãrii unor fapte având un pericol social ridicat, nu se creeazã privilegii şi discriminãri de natura celor prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicatã, având la bazã considerente de rasã, naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 246 şi 289 din Codul penal sunt aplicabile, fãrã discriminare, oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar. Se mai aratã cã, potrivit <>art. 3 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , notarul public este învestit sã îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, actul întocmit de notarul public, purtând sigiliul şi semnãtura acestuia, este de autoritate publicã şi are forţa probantã prevãzutã de lege. Din cuprinsul dispoziţiilor art. 145 din Codul penal rezultã înţelesul termenului public, stabilit de legiuitor şi în raport cu serviciile de interes public, pe care le îndeplinesc, printre alţii, şi notarii publici. În ceea ce priveşte definirea noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar, aceasta este, din punctul de vedere al Constituţiei, în sarcina legiuitorului, fiind realizatã de Codul penal prin dispoziţiile art. 147. Tot legiuitorul poate stabili şi infracţiunile sãvârşite de funcţionari publici sau funcţionari, cum sunt, de exemplu, infracţiunile de serviciu (între care şi cea reglementatã de art. 246 din Codul penal) sau falsul intelectual, reglementat de art. 289 din Codul penal, sãvârşite de notarul public cu prilejul îndeplinirii serviciului de interes public, pe care legal este obligat sã-l realizeze. Pe cale de consecinţã - se aratã în punctul de vedere al Avocatului Poporului definirea noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar, inclusiv incriminãrile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezintã o problemã de domeniul jurisdicţiei constituţionale, legiuitorul fiind singurul competent sã o facã. În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 147: "Prin <<funcţionar public>> se înţelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestitã, o însãrcinare de orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin <<funcţionar>> se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 246: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o vãtãmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";
- Art. 289: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, cu referire la aplicarea acestora unor fapte comise de notarii publici, prin <>Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002. Din jurisprudenţa în materie a Curţii este de menţionat şi <>Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145 şi 147 din Codul penal, în contextul cãreia se susţinea, de asemenea, cã notarii publici, ca de altfel şi alţi profesionişti (avocaţi, doctori, arhitecţi), nu pot fi calificaţi funcţionari publici şi deci nu pot rãspunde pentru sãvârşirea unor infracţiuni la care subiectul activ are, potrivit dispoziţiei incriminatoare, calitatea de funcţionar public sau funcţionar. Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate privitoare la dispoziţiile menţionate, cu motivarea cã noţiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt de nivelul legii, astfel încât intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea rãspunderii penale pentru infracţiunile sãvârşite de persoanele având aceastã calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147, prin care defineşte noţiunile de funcţionar public şi funcţionar şi prin stabilirea infracţiunilor sãvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, cum sunt infracţiunile de serviciu (între care se înscrie şi cea prevãzutã şi pedepsitã de art. 246 din Codul penal) sau falsul intelectual (prevãzut şi pedepsit de art. 289 din Codul penal) sãvârşit de notarul public, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. Potrivit <>art. 4 din Legea nr. 36/1995 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnãtura acestuia, este de autoritate publicã şi are forţa probantã prevãzutã de lege, iar falsificarea acestuia, în modul prevãzut de art. 289 din Codul penal, nu poate fi caracterizatã decât ca infracţiune de fals intelectual.
În concordanţã cu jurisprudenţa constantã în materie a Curţii, nu poate fi primitã susţinerea autoarei excepţiei referitoare la încãlcarea, prin dispoziţiile criticate, a principiului egalitãţii în drepturi, câtã vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun aceastã calitate a subiectului activ nu este de competenţa jurisdicţiei constituţionale, dupã cum s-a arãtat, considerentele şi soluţiile adoptate prin deciziile citate pãstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu existã elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Drãguţ în Dosarul nr. 270/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 aprilie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016