Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 18 din 19 martie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 37 lit. b), in concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci cand prima condamnare a fost avuta in vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii in cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din acelasi cod
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 17 iulie 2008
Dosar nr. 36/2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b), în concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare a fost avutã în vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii în cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 91 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã se decidã în sensul cã, în cazul sãvârşirii de cãtre o persoanã a unei infracţiuni dupã condamnarea ei definitivã la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie sã se reţinã starea de recidivã atât în forma prevãzutã în art. 37 lit. a), cât şi în aceea prevãzutã în art. 37 lit. b) din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de opinii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b), alãturi de art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare a fost avutã în vedere anterior, ca prim termen al recidivei postexecutorii, în cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Astfel, unele instanţe au considerat cã, în situaţia în care, dupã executarea integralã a unei pedepse privative de libertate, fãptuitorul a comis o nouã infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare cu reţinerea stãrii de recidivã postexecutorie, iar în timpul executãrii celei de-a doua pedepse a sãvârşit o a treia faptã penalã, ce întruneşte şi condiţiile cerute de art. 37 lit. b) din Codul penal, se reţine o singurã formã de recidivã în varianta postcondamnatorie, în raport cu ultima condamnare.
S-a motivat cã o hotãrâre definitivã de condamnare, constituind primul termen al recidivei în raport cu una sau mai multe infracţiuni sãvârşite ulterior, nu mai poate avea aceeaşi semnificaţie în raport cu fapta sau faptele sãvârşite dupã pronunţarea celei de-a doua ori a treia condamnãri, întrucât dupã acel moment ce impune reţinerea stãrii de recidivã postexecutorie, cu tratament sancţionator specific, condamnarea anterioarã îşi epuizeazã caracterul de prim-termen al recidivei, care este preluat de condamnarea ulterioarã.
S-a considerat, în acest sens, cã atât timp cât prin ultima hotãrâre s-au determinat sfera şi natura pluralitãţii infracţionale, cu aplicarea unei pedepse ce reflectã gravitatea faptelor şi gradul de pericol social al inculpatului, ca urmare a evaluãrii periculozitãţii sociale concrete reieşind din întregul ansamblu infracţional, reţinerea din nou a recidivei postexecutorii, alãturi de recidiva postcondamnatorie, ar fi nu numai excesivã, de naturã sã genereze o dublã agravare a pedepsei, dar şi artificialã, datoritã admiterii unei corelaţii nejustificate între ultima faptã sãvârşitã şi prima condamnare.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã, într-un asemenea caz, specific situaţiei de plurirecidivã, respectiv, recidivei progresive, care presupune agravarea pedepsei cu fiecare nouã recidivã, trebuie sã se reţinã cã ultima infracţiune a fost comisã atât în stare de recidivã postexecutorie, în raport cu prima pedeapsã executatã, cât şi în stare de recidivã postcondamnatorie faţã de cea de-a doua condamnare, neexecutatã încã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Spre deosebire de concursul de infracţiuni, care existã fie atunci "când douã sau mai multe infracţiuni au fost sãvârşite de aceeaşi persoanã, înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna dintre ele", fie chiar şi în cazul "când o acţiune sau inacţiune, sãvârşitã de aceeaşi persoanã, datoritã împrejurãrilor în care a avut loc şi urmãrilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni", recidiva constã în sãvârşirea cu intenţie de cãtre aceeaşi persoanã a unei noi infracţiuni, dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi, respectiv, dupã executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni sau dupã graţierea acesteia, dupã împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, ori dupã condamnarea la cel puţin 3 pedepse cu închisoare pânã la 6 luni sau dupã executarea, graţierea acestora ori prescrierea executãrii lor.
În acest context, în cazul concursului de infracţiuni sãvârşit în stare de recidivã postexecutorie au prioritate de aplicare dispoziţiile ce privesc recidiva, stabilindu-se pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, potrivit reglementãrii, dupã care devin incidente dispoziţiile referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni.
Ca urmare, în situaţia în care, dintre infracţiunile succesive ulterioare, aflate în stare de recidivã postexecutorie, unele sunt sãvârşite şi în condiţiile stãrii de recidivã postcondamnatorie prevãzute de art. 37 lit. a) din Codul penal, se impune ca pentru aceste infracţiuni sã se reţinã şi existenţa recidivei postcondamnatorii, cu consecinţele specifice ce decurg pentru agravarea pedepsei.
În aceastã situaţie este de observat cã, în afarã de textul art. 37 alin. 1 lit. c) din Codul penal, care prevede recidiva determinatã de sãvârşirea faptei dupã condamnarea la cel puţin 3 pedepse cu închisoare pânã la 6 luni, prin niciun alt text de lege nu s-a reglementat vreo modalitate specificã de recidivã condiţionatã de existenţa mai multor condamnãri anterioare sau de comiterea mai multor infracţiuni subsecvente, ca elemente intrând în structura aceleiaşi recidive unice.
Aşa fiind, în toate cazurile de recidivã, având unul dintre cei 2 termeni multiplu, cât timp nu li s-a dat o reglementare asemãnãtoare celei din art. 37 lit. c) din Codul penal, trebuie sã se reţinã existenţa pluralitãţii de recidive, cu consecinţa aplicãrii separate a dispoziţiilor referitoare la sancţionarea recidivei postcondamnatorii şi a celei postexecutorii.
De asemenea, atunci când o persoanã condamnatã succesiv la douã pedepse, dintre care cea dintâi întruneşte condiţiile pentru primul termen al recidivei postexecutorii, iar a doua le întruneşte pe cele ale recidivei postcondamnatorii, vor trebui reţinute ambele forme de recidivã, în mãsura în care sunt îndeplinite cerinţele înscrise în art. 37 din Codul penal şi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 din acelaşi cod.
Un atare procedeu se impune, neputându-se considera cã ar constitui o modalitate de sancţionare de douã ori pentru aceeaşi faptã, deoarece dacã nu s-ar putea reţine pentru ultima infracţiune şi starea de recidivã postexecutorie, determinatã de împrejurarea cã prima pedeapsã era executatã în momentul sãvârşirii faptei în condiţiile recidivei postcondamnatorii, existentã datoritã celei de a doua condamnãri definitive, intermediare, s-ar crea infractorului o situaţie incontestabil mai uşoarã decât aceea pe care ar fi avut-o dacã nu ar fi sãvârşit şi infracţiunea ce a atras starea de recidivã postcondamnatorie.
Ca urmare, în ipoteza în care fapta din urmã a fost sãvârşitã în condiţiile care întrunesc cerinţele specifice ambelor forme de recidivã, sunt aplicabile mai întâi dispoziţiile referitoare la recidiva postexecutorie, dupã care trebuie sã se procedeze la aplicarea dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie.
Rezultã, deci, cã dacã inculpatul, dupã ce a executat o pedeapsã cu închisoare mai mare de 6 luni sau a beneficiat de graţiere pentru o astfel de pedeapsã, a fost condamnat pentru sãvârşirea altei infracţiuni şi în timpul executãrii pedepsei a comis din nou o infracţiune, va exista atât starea de recidivã postexecutorie, prevãzutã în art. 37 lit. b) din Codul penal, în raport cu prima infracţiune, cât şi starea de recidivã postcondamnatorie, prevãzutã în art. 37 lit. a) din Codul penal, în raport cu cea de-a doua infracţiune.
În asemenea caz, condamnând pe inculpat pentru ultima infracţiune, comisã atât în stare de recidivã postexecutorie, cât şi în stare de recidivã postcondamnatorie, instanţa trebuie sã contopeascã pedeapsa stabilitã pentru aceastã din urmã infracţiune cu pedeapsa sau fracţiunea din pedeapsa anterioarã pe care el o mai avea de executat în momentul sãvârşirii celei din urmã infracţiuni.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã în cazul sãvârşirii unei noi infracţiuni de cãtre o persoanã condamnatã definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie sã se reţinã cã acea infracţiune a fost sãvârşitã atât în condiţiile stãrii de recidivã postcondamnatorie, cât şi în cele ale stãrii de recidivã postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentã a dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi b) din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã în cazul sãvârşirii unei noi infracţiuni de cãtre o persoanã condamnatã definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie sã se reţinã cã acea infracţiune a fost sãvârşitã atât în condiţiile stãrii de recidivã postcondamnatorie, cât şi în cele ale stãrii de recidivã postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentã a dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi b) din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 19 martie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
