Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 18 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 123 din 15 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale <>art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 şi ale art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (10) lit. b) din <>Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 ", excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari "Traianus" din Braşov în Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006) al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent menţioneazã faptul cã autorul excepţiei a transmis Curţii Constituţionale concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, însoţite de argumente în acest sens.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006), Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale <>art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 şi ale art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (10) lit. b) din <>Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 ".
Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia de Proprietari "Traianus" din Braşov într-o cauzã civilã având ca obiect "pretenţii".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã flagrant dreptul de proprietate privatã şi opereazã discriminãri în defavoarea beneficiarilor de servicii de utilitate publicã. Atribuţia autoritãţii în materia furnizãrii serviciilor de utilitate publicã de a ajusta tarifele de furnizare a energiei termice, fãrã o negociere prealabilã cu pãrţile contractului de furnizare, are semnificaţia unei intervenţii cu caracter protecţionist a statului în relaţiile contractuale. Or, în cadrul unui astfel de contract, ambele pãrţi ar trebui sã beneficieze de acelaşi tratament juridic, în condiţiile în care acestea sunt persoane juridice de drept privat - chiar dacã furnizorul, în acest caz, aparţine unei autoritãţi administrative locale -, fãrã ca un terţ sã intervinã în stabilirea unor elemente ale raportului juridic. Mai mult, "discriminarea dreptului de proprietate este mai flagrantã prin stabilirea unei majorãri de întârziere care se aplicã pentru obligaţii de platã faţã de bugetul de stat", întrucât raportul de drept privat se deplaseazã astfel în sfera raporturilor de drept public, de unde se asimileazã sistemul sancţionator al majorãrilor de întârziere. Se mai susţine cã, "în acest raport juridic, furnizorului de servicii nu i se poate conferi un statut aferent dreptului public, caracterizat prin creanţe bugetare, implicit stabilirea unor majorãri de întârziere la nivelul creanţelor bugetare."
Judecãtoria Braşov opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate Raportându-se la dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 326/2001 , în vigoare la data ridicãrii excepţiei, se aratã cã acestea au în vedere efectuarea de ajustãri de tarife la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante, nu doar la cererea prestatorului sau prin intervenţia arbitrarã din partea statului, însã cu respectarea legii. Cât priveşte stabilirea modalitãţii de calcul al majorãrilor de întârziere, se precizeazã cã tot texte din legea criticatã stabilesc plafonul cuantumului penalitãţilor de întârziere la limita debitului datorat, ceea ce este de naturã sã nu îi creeze niciun prejudiciu beneficiarului serviciului de utilitate publicã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate, având în vedere cã intervenţia Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice în ajustarea preţurilor se face nu numai la cererea operatorului sau a unitãţii administrativteritoriale, ci a oricãrei pãrţi contractante, deci inclusiv a utilizatorului de serviciu public, în condiţii de echidistanţã şi echilibru. În ceea ce priveşte penalitãţile, acestea se percep de la toţi debitorii, indiferent de forma de proprietate, fãrã nicio discriminare, iar, pe de altã parte, cuantumul acestora este plafonat la nivelul debitului, fãrã a se aduce vreo atingere dreptului de proprietate al debitorului.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi <>art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 51/2006 sunt constituţionale. Acestea sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finalã, conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale unor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Or, atribuţiile specifice Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate sau a proprietãţii, ci exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Totodatã, <>Legea nr. 51/2006 stabileşte un cadru legal, clar şi precis în care se desfãşoarã prestarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice, cu protejarea intereselor economice naţionale, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea art. 135 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de şedinţã, dispoziţiile "art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale <>art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 , preluate de prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (10) lit. b) din <>Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 ", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006. Într-adevãr, Curtea constatã cã, anterior ridicãrii excepţiei, <>Legea nr. 326/2001 a fost abrogatã expres prin <>art. 55 din Legea nr. 51/2006 , iar dispoziţiile art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale art. 25 alin. (2) - iniţial criticate - au fost preluate, ca soluţie juridicã de principiu, de art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi art. 42 alin. (10) lit. b) (şi nu art. 41 alin. (10) lit. b) cum greşit indicã instanţa de judecatã) din legea abrogatoare mai sus amintitã, astfel cã acestea sunt prevederile legale în vigoare. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi art. 42 alin. (10) lit. b) din <>Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 . Textele legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 20 alin. (1) lit. e): "(1) A.N.R.S.C. (n.n. Autoritatea Naţionalã de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice) are urmãtoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare: (...) e) elibereazã, în condiţiile legii, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol.";
- Art. 21 alin. (1): "(1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobãrii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale a preţurilor şi tarifelor numai în cazul serviciilor de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol.";
- Art. 42 alin. (10) lit. b): "(10) Neachitarea facturii de cãtre utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalitãţi de întârziere stabilite conform reglementãrilor legale în vigoare, dupã cum urmeazã: (...) b) penalitãţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, art. 53 -"Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", art. 135 -"Economia" şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 "Protecţia proprietãţii" din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã autorul excepţiei criticã, în esenţã, intervenţia Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice în raportul juridic considerat a fi de drept privat dintre operatorii de servicii de utilitãţi publice şi utilizatori sau beneficiari, în sensul modificãrii preţului, fãrã ca aceştia din urmã sã fie consultaţi în prealabil, în calitate de parte contractantã. Se susţine crearea unei discriminãri a beneficiarilor de servicii sub aspectul ocrotirii prin Constituţie şi legi a proprietãţii private, dreptul de proprietate fiind încãlcat, totodatã, şi prin reglementarea în materie a penalitãţilor de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţã de bugetul de stat.
Curtea constatã cã aceste critici de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, pentru urmãtoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor <>Legii serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 , serviciile de utilitãţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autoritãţile administraţiei publice locale, pot fi furnizate/prestate de cãtre operatori care sunt organizaţi şi funcţioneazã în baza reglementãrilor de drept public sau de drept privat, iar regimul de funcţionare al acestora poate avea caracteristici de monopol. Pentru supravegherea derulãrii unei astfel de activitãţi de interes general s-a înfiinţat Autoritatea Naţionalã de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice, instituţie publicã autonomã de interes naţional, cu personalitate juridicã, ce funcţioneazã în coordonarea primului-ministru, pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare aprobat prin hotãrâre a Guvernului. Aceasta îşi exercitã atribuţiile în temeiul principiilor privind protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţioneazã în sfera serviciilor de utilitãţi publice, promovarea concurenţei, eficacitãţii şi eficienţei economice, precum şi a principiilor transparenţei, accesibilitãţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor.
Aşa fiind, rolul autoritãţii de reglementare este pe deplin justificat în domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, astfel de instituţii regãsindu-se şi în alte ramuri din acelaşi sector al serviciilor de utilitãţi publice, de exemplu Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
În consecinţã, nu se poate susţine în mod întemeiat cã o astfel de autoritate, specializatã în supravegherea activitãţii de furnizare a serviciilor de utilitãţi publice, reprezintã un terţ faţã de contractul dintre operatorul de serviciu de utilitate publicã şi beneficiarul acestuia, terţ care, susţine autorul excepţiei, opereazã în sensul discriminãrii în defavoarea beneficiarilor. Potrivit dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 51/2006 , "A.N.R.S.C. îşi exercitã prerogativele de autoritate publicã în condiţii de echidistanţã şi echilibru atât faţã de utilizatori şi operatori, cât şi faţã de autoritãţile administraţiei publice locale" şi urmãreşte "promovarea principiilor transparenţei, accesibilitãţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor." Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu poate reţine pretinsa contradictorialitate a prevederilor de lege criticate faţã de normele constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5), referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, şi la inviolabilitatea proprietãţii private, şi nici celor ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor art. 135 din Legea fundamentalã, privind economia şi principiile sale de funcţionare. Dimpotrivã, aşa cum rezultã din dispoziţiile <>Legii nr. 51/2006 , atribuţiile specifice ale A.N.R.S.C. urmãresc promovarea principiilor concurenţei, eficacitãţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol, precum şi conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sãnãtãţii populaţiei.
În ceea ce priveşte stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol, Curtea constatã cã, potrivit prevederilor <>Legii nr. 51/2006 , aceste operaţiuni se realizeazã potrivit metodologiei de calcul elaborate de A.N.R.S.C., care emite avizul de specialitate în vederea aprobãrii preţurilor şi tarifelor de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale. Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate cu încãlcarea dispoziţiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de cãtre autoritãţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, dupã caz. Or, atât A.N.R.S.C., cât şi autoritãţile administraţiei publice locale au ca principal rol respectarea interesului public, general, în speţã cel al utilizatorilor, faţã de eventuale practici abuzive ale operatorilor sau prestatorilor de servicii de utilitate publicã.
Referitor la criticile autorului excepţiei privind nivelul şi natura penalitãţilor percepute pentru neachitarea la termen a facturilor de cãtre utilizatori, reglementate de <>art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 51/2006 , Curtea observã cã, potrivit lit. c) a aceluiaşi text de lege, valoarea totalã a penalitãţilor este plafonatã, respectiv limitatã la valoarea facturii, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea dreptului de proprietate al utilizatoruluidebitor. Prin urmare, dispoziţia legalã criticatã urmãreşte sã creeze un cadru echilibrat între interesele contrare ale celor douã pãrţi - operator/creditor şi beneficiar/debitor - şi nu sã avantajeze pe prima dintre acestea, astfel cum pretinde autorul excepţiei.
Nu în ultimul rând, Curtea observã cã, astfel cum rezultã din considerentele expuse mai sus, dispoziţiile de lege criticate nu conţin în sine norme contrare prevederilor constituţionale şi contravenţionale invocate. În aceste condiţii, pretinsele critici de neconstituţionalitate se bazeazã pe aspecte de interpretare şi aplicare a textelor de lege la elementele specifice speţei în care s-a ridicat excepţia, însã acestea sunt operaţiuni ce revin în exclusivitate instanţei de judecatã competente cu soluţionarea litigiului aflat pe rol.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 42 alin. (10) lit. b) din <>Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 , excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari "Traianus" din Braşov în Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006) al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Claudia-Margareta Krupenschi
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
