Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 179 din 22 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) si ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 3 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.319/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Ilie Gheorghe Vasile Cornel solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã dispoziţiile <>art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 , potrivit cãrora au dreptul sã participe la activitatea birourilor electorale numai membrii partidelor parlamentare, contravin prevederilor art. 16 şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, republicatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic poate fi reglementat diferit.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.319/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 sunt neconstituţionale, deoarece nu prevãd participarea în Biroul Electoral Central, precum şi în birourile electorale de circumscripţie şi în cele ale secţiilor de votare a reprezentanţilor partidelor care nu sunt reprezentate în Parlament, în cazul referendumului naţional, sau în consiliul local ori judeţean, în cazul referendumului local.
Potrivit autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei, considerã cã textele de lege criticate "nu contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 16 din Legea fundamentalã". Potrivit opiniei instanţei, "a stabili anumite condiţii de reprezentativitate, competenţã sau calificare pentru exercitarea anumitor activitãţi, în condiţiile legii, nu înseamnã o încãlcare a egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, fiecare cetãţean având vocaţia şi şansa de a exercita aceste activitãţi, fãrã discriminãri sau privilegii, dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute în legea specialã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã, în esenţã, cã este justificatã deosebirea de tratament juridic între partidele care au reprezentare în Parlament sau în autoritãţile locale ale administraţiei publice şi cele care nu au o asemenea reprezentare, ceea ce, în consecinţã, "nu înseamnã o încãlcare a egalitãţii în drepturi". Guvernul mai aratã cã "principiul egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Avocatul Poporului considerã excepţia neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se aratã cã diferenţierea fãcutã de legiuitor între reprezentanţii partidelor politice dupã cum sunt sau nu reprezentate în Parlament îşi are justificarea în situaţia juridicã diferitã a acestora, fundamentatã "pe diferenţa de legitimitate politicã a acestor douã categorii de partide politice". Totodatã se precizeazã cã, "în ceea ce priveşte principiul egalitãţii în faţa legii, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 1/1994 , statuând cã acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform memoriului depus de autorul excepţiei, dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi ale <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificãrile ulterioare, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 24 alin. (1): "Biroul Electoral Central este alcãtuit din 7 judecãtori ai Curţii Supreme de Justiţie, dintre care unul va îndeplini funcţia de preşedinte, precum şi din câte un delegat al fiecãrui partid politic reprezentat în Parlament.";
- Art. 26 alin. (1): "Birourile electorale de circumscripţie ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi birourile electorale ale secţiilor de votare se compun dintr-un preşedinte şi cel mult 6 delegaţi ai partidelor politice reprezentate în Parlament, în cazul referendumului naţional, sau ai partidelor politice reprezentate în consiliul local sau judeţean, în cazul referendumului local."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea cã textele menţionate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, text care are urmãtorul cuprins: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi prin distincţia pe care o fac în legãturã cu participarea în organismele electorale între partidele politice, bazatã pe criteriul reprezentãrii lor în Parlament sau în consiliile judeţene ori în cele locale.
Analizând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Curtea Constituţionalã a stabilit în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legãturã cu interpretarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la nediscriminare, cã egalitatea în drepturi nu exclude un tratament juridic diferit în cazul unor situaţii juridice diferite, când acesta are o justificare obiectivã şi raţionalã.
Dispoziţiile legale criticate, care reglementeazã componenţa Biroului Electoral Central, a birourilor electorale de circumscripţie şi a birourilor electorale ale secţiilor de votare, stabilind cã numai partidele care au reprezentare parlamentarã, în cazul referendumului naţional, sau care sunt reprezentate în consiliul local sau judeţean, în cazul referendumului local, pot desemna delegaţi în organismele electorale respective, au la bazã un criteriu raţional şi obiectiv. În nici un caz nu se putea accepta ca din aceste birouri electorale sã facã parte reprezentanţi ai tuturor partidelor politice existente în ţarã, întrucât astfel aceste organisme ar fi devenit nefuncţionale, iar activitatea electoralã ar fi riscat sã se blocheze.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi ale <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.319/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
