Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 179 din 20 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996 , cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cuvântul Libertãţii" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2000 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde Casa de asigurãri de sãnãtate Dolj, prin consilier juridic Silviu-Gabriel Gaiducovici. Lipsesc autorul exceptiei şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 74C/2002 şi nr. 110C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie din oficiu problema conexarii cauzelor. Reprezentantul Casei de asigurãri de sãnãtate Dolj nu se opune conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedura civilã, nu se opune conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 110C/2002 la Dosarul nr. 74C/2002, care este primul înregistrat. Reprezentantul Casei de asigurãri de sãnãtate Dolj considera ca în contextul în care statul are rolul de a proteja interesele naţionale pe plan financiar, în ipoteza în care debitorul obligaţiei fiscale nu a executat-o la scadenta, instituirea unui instrument de executare silitã care sa permitã calculul majorãrilor de întârziere în mod nelimitat, pana la data achitãrii sumei datorate inclusiv, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 134. În aceste condiţii solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca una dintre expresiile cele mai evidente ale apãrãrii interesului naţional pe plan financiar este asigurarea certitudinii în constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului şi combaterii evaziunii fiscale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 12 decembrie 2001 şi 16 ianuarie 2002, pronunţate în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2001, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cuvântul Libertãţii" - S.A. din Craiova în litigii ce au ca obiect anularea unor acte administrative. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 alin. (2) şi ale art. 134 din Constituţie, deoarece prin abilitarea Guvernului de a stabili cuantumul majorãrilor de întârziere se ajunge la situaţia ca acestea sa depãşeascã cuantumul debitului principal şi la instituirea unui blocaj financiar perpetuu, cu consecinta falimentarii agenţilor economici. Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece din dispoziţiile legale criticate rezulta ca "majorãrile de întârziere sunt nelimitate şi ca pot depãşi cu mult suma datoratã", iar "aceasta nelimitare este inechitabila şi franeaza participarea agenţilor economici la concurenta legalã din cadrul economiei de piata". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "sancţionarea întârzierii la plata obligaţiilor bugetare nu incalca prevederile Legii fundamentale cu privire la aşezarea justa a sarcinilor fiscale în cadrul sistemului legal de impuneri, întrucât majorãrile de întârziere nu sunt parte componenta a sistemului legal de impuneri". De asemenea, se arata ca, deşi "prin întârzierea la achitarea obligaţiilor bugetare, majorãrile de întârziere pot depãşi suma datoratã", aceasta "nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea prevederilor legale invocate. De altfel, debitorii obligaţiilor bugetare au dreptul de a solicita şi de a obţine, în condiţiile legii, facilitãţi cu privire la amânarea şi eşalonarea plãţii, precum şi scutiri şi reduceri ale sumelor datorate, inclusiv pentru majorãrile de întârziere". Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece "aşezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face vorbire art. 53 din Constituţia României se referã la criteriile de stabilire a cuantumului taxelor şi impozitelor, şi nicidecum la consecinţele neplatii acestora". De asemenea, se arata ca dispoziţiile legale criticate, potrivit cãrora majorãrile de întârziere se calculeazã "pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare şi pana la data realizãrii sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare", iar cota acestora "se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelata cu taxa oficialã a scontului, stabilitã de Banca Nationala a României", implica în fapt tocmai o limitare a cuantumului acestor majorãri. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996), aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), cu modificãrile ulterioare. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul cuprins: "Pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare, debitorii datoreazã majorãri de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare şi pana la data realizãrii sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare. Cota majorãrilor de întârziere se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelata cu taxa oficialã a scontului, stabilitã de Banca Nationala a României. În cazul constatãrii unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele competente, majorãrile de întârziere se datoreazã începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligaţiei bugetare, la care s-a stabilit diferenţa, pana la data realizãrii acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul obligaţiilor bugetare stinse prin compensare, majorãrile de întârziere pentru neplata acestor obligaţii se calculeazã pana la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii." Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind infrante de aceste dispoziţii legale sunt cele ale art. 53 alin. (2) şi art. 134, cu urmãtorul conţinut: - Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale."; - Art. 134: "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; c) stimularea cercetãrii ştiinţifice naţionale; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu incalca prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituirea unor majorãri de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare nu intra în sfera sistemului legal de impuneri, ci în cea a rãspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevãzute de lege. De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 134, întrucât stabilirea de sancţiuni administrative, sub forma majorãrilor, pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare nu este incompatibilã cu economia de piata şi cu libertatea comerţului. În acest sens Curtea observa ca majorãrile de întârziere nu pot fi stabilite în mod nelimitat, asa cum se susţine în motivarea exceptiei, ci prin corelare cu unul dintre mecanismele economiei de piata, şi anume cu taxa oficialã a scontului stabilitã de Banca Nationala a României.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cuvântul Libertãţii" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2000 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 iunie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
