Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 178 din 14 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 19 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepţie ridicatã de Dumitru Coman în Dosarul nr. 1.363/2000 al Judecãtoriei Raducaneni, judeţul Iaşi.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, precizând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţiile.
Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 20/2001, nr. 29/2001 şi nr. 60/2001. Se considera ca în absenta unor elemente noi atât argumentele, cat şi soluţiile acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
CURTEA,
examinând actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 ianuarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.363/2000, Judecãtoria Raducaneni, judeţul Iaşi, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepţie ridicatã de Dumitru Coman prin apãrãtor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate, stabilind obligaţia unei persoane, sub sancţiunea condamnãrii penale, de a se supune prelevarii de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, incalca dreptul la integritate fizica al persoanei, garantat de art. 22 din Constituţie. Autorul exceptiei face referire şi la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit ca "nici o persoana nu poate fi obligatã, sub sancţiunea unei pedepse, sa producã probe autoincriminatorii". În opinia autorului exceptiei dispoziţiile <>art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, "incrimineaza tocmai refuzul de a constitui probe de autoincriminare".
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, fata de pericolul pe care îl prezintã pentru siguranta circulaţiei pe drumurile publice, "conducerea unui vehicul de cãtre o persoana care are în sânge o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã de 1 la mie sau care se afla în stare de ebrietate [...], este necesar sa fie incriminata şi sancţionatã ca infracţiune". Pe de alta parte, se arata în aceeaşi opinie, "dovada unei atare imbibatii alcoolice poate fi stabilitã doar printr-un examen de laborator, examen ce impune, în prealabil, prelevarea de probe biologice (de sânge) de la persoana care a condus autovehiculul".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate "nu contravin prevederilor art. 22 şi 23 din Constituţie, deoarece, prin prelevarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, nu se aduce atingere dreptului persoanei privind integritatea fizica şi psihicã". Se considera ca "obligaţia conducatorului auto de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei corespunde unei nevoi sociale, privitoare la asigurarea protecţiei dreptului la o libera şi în siguranta circulaţie a celorlalţi participanţi la traficul rutier". Se mai arata ca "dispoziţiile criticate sunt de natura sa-l protejeze chiar pe conducãtorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice". În final se arata ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care "nu ocrotesc dreptul unei persoane în detrimentul drepturilor celorlalte persoane".
Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
- Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de cãtre o persoana care are în sânge o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã sau care se afla în stare de ebrietate se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacã persoana aflatã în una dintre situaţiile prevãzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";
- Art. 52: "Imbibatia alcoolicã în sânge atrage rãspunderea penalã a conducãtorilor de autovehicule când este de cel puţin 1 la mie."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea art. 22 din Constituţie, care prevede: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în raport cu prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", numai dispoziţiile art. 37 alin. 1 şi 3, precum şi ale <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, au legatura cu soluţionarea cauzei, deoarece autorul exceptiei, inculpat într-o cauza penalã, a fost trimis în judecata doar pentru sãvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã (limita prevãzutã la art. 52 din acelaşi decret) şi a infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, infracţiuni prevãzute la art. 37 alin. 1 şi 3 din decretul menţionat, iar nu şi pentru infracţiunea prevãzutã la art. 37 alin. 2 din acelaşi decret. Prin urmare, Curtea urmeazã sa analizeze criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile acestor texte de lege.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea constata, în temeiul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, ca aceasta este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de dispoziţiile legale arãtate. Potrivit aceloraşi texte, însãşi instanta de judecata, constatând inadmisibilitatea exceptiei referitoare la alin. 2 al <>art. 37 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, trebuia sa o respingã printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Analizând critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prin <>art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, a prevederilor art. 22 din Constituţie, referitoare la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Într-adevãr, prin incriminarea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de cãtre o persoana care are în sânge o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã sau care se afla în stare de ebrietate nu se incalca dreptul la viata şi nici cel la integritate fizica şi psihicã ale persoanei, drepturi garantate de textul constituţional invocat, ci, dimpotriva, legiuitorul a urmãrit tocmai garantarea acestora, prin sancţionarea penalã a acelor conducatori auto care, nerespectand dispoziţiile legale, pun în pericol propria lor integritate fizica şi psihicã, precum şi viata şi sãnãtatea altor participanţi la traficul rutier.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea retine, de asemenea, ca acestea nu sunt întemeiate. Astfel autorul exceptiei susţine ca incriminarea "refuzului de a accepta prelevarea de sânge" constituie "un abuz sãvârşit prin evidentul atentat asupra integritãţii fizice a persoanei" şi o încãlcare a "dreptului la neautoincriminare".
Curtea constata ca în realitate conducãtorul de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influenta bãuturilor alcoolice, nu este constrâns fizic sau psihic sa se supunã recoltarii probelor biologice, ci este invitat sa se prezinte în acest scop la o instituţie de specialitate, indeplinindu-şi astfel o obligaţie legalã.
În ceea ce priveşte recoltarea probei de sânge Curtea observa ca textul <>art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu o prevede în mod explicit, ci are în vedere "probele biologice" în general. Prin urmare, dacã indiferent din ce motive persoanei în cauza nu i se poate preleva sânge, alcoolemia poate sa fie stabilitã şi pe baza altor probe biologice.
Curtea considera ca recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi consideratã ca o supunere la "tortura", "pedeapsa sau tratament inuman ori degradant", interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cat şi de art. 1 din Convenţia impotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, convenţie ratificatã de România prin <>Legea nr. 19/1990 . Din aceasta perspectiva "recoltarea probelor biologice" nu este un "act prin care se provoacã unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice", condiţie impusa de convenţia menţionatã pentru definirea termenului "tortura". Totodatã, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintã o "pedeapsa sau tratament inuman ori degradant", interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie.
Curtea mai constata ca alin. 3 al <>art. 37 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu lezeaza nici libertatea individualã ori siguranta persoanei, garantatã de prevederile art. 23 din Constituţie, deoarece obligaţia conducatorului auto de a se prezenta în vederea recoltarii probelor biologice decurge din lege, iar nu din dispoziţia organului de poliţie care aplica legea. Or, îndeplinirea unei obligaţii legale nu poate fi consideratã o încãlcare a libertãţii individuale.
Referitor la "dreptul la neautoincriminare", invocat de autorul exceptiei, Curtea constata ca în Constituţia României nu este prevãzut un asemenea drept fundamental şi, prin urmare, nu poate fi invocat în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate. În realitate acesta reprezintã o posibilitate pentru persoana suspectata de sãvârşirea unei infracţiuni de a nu recunoaşte fapta, drept care, în jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocatã de însuşi autorul exceptiei, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat, recurgand la puteri coercitive care exista independent de vointa suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat, prelevãri de aer expirat, de sânge şi de urina, ca şi de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders impotriva Regatului Unit", 1966).
În sfârşit, referitor la invocarea neconstitutionalitatii <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea retine ca susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate, deoarece stabilirea la cel puţin 1 la mie a imbibatiei alcoolice în sânge, care atrage rãspunderea penalã a conducãtorilor de autovehicule, nu contravine în nici un caz dreptului la viata, dreptului la integritate fizica şi psihicã ale persoanei, garantate prin art. 22 din Constituţie, ci, dimpotriva, are ca finalitate tocmai apãrarea acestor valori.
De altfel, dispoziţiile art. 37 alin. 3 şi ale <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind ca aceste dispoziţii sunt conforme prevederilor Legii fundamentale. De exemplu, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, retinand, în esenta, ca recoltarea probei de sânge nu este expres prevãzutã de lege, ci "recoltarea probelor biologice" şi, prin urmare, conţinutul infracţiunii se realizeazã prin refuzul recoltarii acestor probe biologice (fie recoltarea de sânge, fie alta proba).
De asemenea, prin Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea Constituţionalã a stabilit ca dispoziţiile <>art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, sunt constituţionale. O soluţie asemãnãtoare a fost pronunţatã de Curtea Constituţionalã şi prin Decizia nr. 60 din 22 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 30 aprilie 2001, cu referire la dispoziţiile art. 37 alin. 3 şi art. 52 din acelaşi decret.
Întrucât nu au intervenit noi elemente de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cat şi soluţia pronunţatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepţie ridicatã de Dumitru Coman în Dosarul nr. 1.363/2000 al Judecãtoriei Raducaneni, judeţul Iaşi.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 şi 3, precum şi ale <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
