Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 177 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 24 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Autoritatea Rutierã Românã în Dosarul nr. 2.013/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã, pentru Societatea Comercialã "Morar & Co" - S.R.L., avocatul Eneea Marius Cîmpean, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.013/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Autoritatea Rutierã Românã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, condiţia necesarã şi suficientã pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este respectarea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 , respectiv persoana vãtãmatã prin actul administrativ sã formuleze cãtre autoritatea publicã emitentã o plângere prealabilã. Astfel, cererea de suspendare poate fi formulatã fãrã ca pe rolul instanţelor judecãtoreşti sã existe o cerere prin care persoana vãtãmatã sã solicite anularea actului administrativ. Într-o atare situaţie, dacã cererea de suspendare este admisã, interesul persoanei care se pretinde vãtãmatã de actul administrativ este satisfãcut, actul fiind lipsit de efecte juridice pe o perioadã nedeterminatã, pânã la o eventualã soluţionare a cererii pe fondul cauzei, cerere pe care persoana vãtãmatã poate sã nu o formuleze niciodatã. Pe cale de consecinţã, autoritatea publicã emitentã a actului administrativ suspendat în temeiul art. 14 nu are posibilitatea de a acţiona în justiţie pentru a repune în fiinţã actul administrativ şi de a înlãtura efectele suspendãrii, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, suspendarea executãrii actului administrativ faţã de care o persoanã ce se considerã vãtãmatã cere autoritãţii administrative emitente revocarea nu poate dura decât pânã când instanţa de judecatã se va pronunţa cu privire la legalitatea şi temeinicia sa.
În ceea ce priveşte situaţia invocatã de autorul excepţiei, în sensul cã persoana care se considerã vãtãmatã nu ar mai avea interes sã formuleze acţiune în justiţie, actul administrativ fiind suspendat, deci lipsit de eficienţã juridicã, nu poate fi reţinutã ca motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 554/2004 , întrucât, dupã expirarea termenului în care persoana vãtãmatã putea solicita instanţei anularea actului administrativ, acesta îşi redobândeşte forţa juridicã şi poate fi pus în executare. De altfel, în temeiul <>art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 , autoritatea emitentã se poate adresa instanţei pentru a constata împrejurarea cã actul administrativ suspendat îşi poate produce efectele ca urmare a inacţiunii persoanei care se considerã vãtãmatã şi pentru a dispune sistarea efectelor suspendãrii, astfel încât nu se pune problema încãlcãrii liberului acces la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul autoritãţii emitente de a se adresa instanţei de judecatã în vederea înlãturãrii efectelor suspendãrii actului administrativ, ca urmare a inacţiunii persoanei presupus a fi vãtãmate. Astfel, nu poate fi reţinutã critica referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie şi dreptului persoanei la un proces echitabil.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 14 din Legea nr. 554/2004 dau posibilitatea persoanei vãtãmate printr-un act administrativ emis de o autoritate publicã de a solicita instanţei judecãtoreşti şi de a obţine, de urgenţã şi temporar, suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea instanţei de fond. O astfel de mãsurã are un caracter provizoriu şi nu influenţeazã sub nici un aspect soluţionarea fondului acţiunii. Potrivit dispoziţiilor <>art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , instanţa va rezolva cererea de suspendare cu citarea pãrţilor, fiind asigurate în acest mod garanţiile necesare respectãrii liberului acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o datã cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea instanţei de fond."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie.
Analizând textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate.
Astfel, <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementeazã procedura prealabilã a recursului graţios sau ierarhic, modalitate simplã, rapidã şi scutitã de taxa de timbru prin care persoana vãtãmata într-un drept al sãu de o autoritate publicã are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului sãu legitim. Scopul textului de lege este, pe de o parte, protecţia persoanei vãtãmate, iar pe de altã parte, degrevarea instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativã, dându-se expresie principiului celeritãţii.
În paralel cu aceastã procedurã, dispoziţiile art. 14 din aceeaşi lege instituie posibilitatea pãrţii vãtãmate prin actul administrativ de a solicita instanţei competente suspendarea executãrii actului pânã la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia. Pentru a fi admisã, cererea de suspendare trebuie sã întruneascã douã condiţii cumulative: sã fie formulatã în cazuri bine justificate şi, respectiv, suspendarea sã previnã apariţia unei pagube iminente. Aşa fiind, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o mãsurã excepţionalã, ce se dispune atunci când existã o îndoialã cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului şi determinã încetarea temporarã a producerii efectelor juridice ale acestuia.
Prin urmare textul de lege criticat instituie o garanţie pentru persoana vãtãmatã în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executãrii actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altã parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limiteazã eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre persoanele vãtãmate.
Împrejurarea cã, în practicã, persoana vãtãmatã, dupã ce a obţinut suspendarea actului administrativ, nu înţelege sã-l atace în faţa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea acestuia nu poate fi convertitã într-un argument de neconstituţionalitate. Într-o atare situaţie, autoritatea emitentã are posibilitatea ca, dupã trecerea termenului în care putea fi cerutã anularea actului administrativ [maximum 6 luni de la emiterea actului, potrivit <>art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 ], sã se adreseze instanţei care a dispus suspendarea pentru ca sã constate încetarea efectelor suspendãrii ca urmare a inacţiunii persoanei vãtãmate. Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia actul administrativ rãmâne suspendat pe o perioadã nedeterminatã apare ca fiind nefondatã.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, de exemplu prin <>Decizia nr. 673/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 6 februarie 2006, constatând cã prevederile <>art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu îngrãdesc dreptul autoritãţii emitente de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de un proces echitabil.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Autoritatea Rutierã Românã în Dosarul nr. 2.013/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
