Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 176 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 16 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arãtând cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea ei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pîrvu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate îngrãdesc liberul acces la justiţie al cãrui scop primar este acela de a apãra drepturile şi interesele legitime. Or, de vreme ce mãsura arestãrii preventive este dispusã în condiţii de nelegalitate susceptibile de anulare, ar trebui, în virtutea prevederilor constituţionale referitoare la libertatea individualã, ca persoana privatã de libertate sã aibã posibilitatea de a ataca şi încheierea prin care se respinge o cerere de revocare.
În realitate, critica autorului excepţiei vizeazã nu conţinutul reglementãrii deduse controlului de contencios constituţional, ci forma elipticã a acestuia, fiind nemulţumit de împrejurarea cã nu poate ataca, pe lângã încheierea instanţei prin care se respinge propunerea de arestare preventivã ori se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea ei, şi încheierea prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii privative de libertate.
Curtea de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie opineazã, cu majoritate de voturi, cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece textul legal criticat este în vãditã contradicţie cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, fiind inacceptabil ca, împotriva unei încheieri prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive, sã nu existe o cale de atac.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnã asigurarea lui la toate cãile de atac. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli de procedurã diferite, aşa încât faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã cãii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau posibilitãţii de a se folosi de cãile de atac stabilite de legea procesualã.
Cât priveşte critica art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã faţã de art. 23 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã textul este în concordanţã cu aceste dispoziţii conform cãrora încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţã în cursul urmãririi penale privind arestarea preventivã, care au urmãtorul conţinut:
"Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestãrii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (7), referitoare la atacarea în condiţiile legii a încheierilor instanţei privind mãsura arestãrii preventive, art. 20, privind Tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane lipsite de libertate de a introduce recurs în faţa unui tribunal.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
