Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 174 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 1^1 si art. 385^18 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 167 din 16 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 şi ale art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Cocean şi Ioan Roman în Dosarul nr. 103.1/43/2008 (nr. format vechi 4.941/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 103.1/43/2008 (nr. format vechi 4.941/2008), Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1^1 şi art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Cocean şi Ioan Roman în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 21, art. 24, art. 53, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece instituie imposibilitatea ascultãrii inculpatului în situaţia în care acesta a fost audiat la instanţa de fond, precum şi în situaţia în care acesta a fost condamnat.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedurã penalã se susţine cã acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece rejudecarea este limitatã, iar completul de rejudecare este format din alţi judecãtori decât cei care au soluţionat în fond.
Tribunalul Mureş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 378 alin. 1^1 cu denumirea marginalã Judecarea apelului şi art. 385^18 cu denumirea marginalã Limitele rejudecãrii, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 378 alin. 1^1: "Cu ocazia judecãrii apelului, instanţa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotãrâre de condamnare.";
- Art. 385^18: "Instanţa de rejudecare trebuie sã se conformeze hotãrârii instanţei de recurs, în mãsura în care situaţia de fapt rãmâne cea avutã în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotãrârea este desfiinţatã numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penalã sau civilã, instanţa de rejudecare se pronunţã în limitele în care hotãrârea a fost casatã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 378 alin. 11 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.603 din 26 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 15 decembrie 2009, Curtea a reţinut cã instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului.
Or, potrivit art. 70 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, inculpatul are libertatea de a nu da nicio declaraţie, iar în cazul în care consimte sã o facã, precizãrile sale nu constituie ipso facto o declaraţie de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de probã din procesul penal, are drept scop aflarea adevãrului şi poate fundamenta o decizie de condamnare numai în mãsura în care se coroboreazã cu alte fapte sau împrejurãri ce rezultã din ansamblul tuturor probelor existente într-o cauzã. Aşa fiind, prevederile legale criticate nu se aplicã discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele douã situaţii juridice circumscrise de text beneficiazã de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalitãţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţã, pe de altã parte.
În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã în cadrul procesului de înfãptuire a justiţiei sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la o ocrotire egalã din partea legii, dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 983 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, şi prin <>Decizia nr. 539 din 7 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, reţinând în esenţã cã acestea dau eficienţã dreptului la un proces echitabil, dat fiind cã fãrã obligativitatea îndrumãrilor date de cãtre instanţa de control judiciar judecãtorilor fondului nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionãrii temeinice şi legale a cauzelor. Dacã judecãtorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi sã se supunã îndrumãrilor instanţei de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţatã, s-ar ajunge la exercitarea repetatã a cãilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionãrii cauzelor în mod nepermis şi astfel s-ar încãlca cerinţa soluţionãrii proceselor într-un "termen rezonabil", prevãzutã la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În plus, Curtea a mai arãtat cã scopul recursului constã tocmai în asigurarea unui control judecãtoresc al legalitãţii şi al aflãrii adevãrului în judecarea şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţã şi de instanţa de apel, aspect de naturã sã contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 şi art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Cocean şi Ioan Roman în Dosarul nr. 103.1/43/2008 (nr. format vechi 4.941/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
