Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 173 din 6 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 235-241 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 259 din 18 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari din Str. A. Pacha nr. 6 Timişoara în Dosarul nr. 3.017/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.017/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari din Str. A. Pacha nr. 6 Timişoara într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de asigurare a dovezilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocatã oral în faţa instanţei de judecatã şi fãrã a depune note scrise, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, încãlcând prevederile art. 16, 20 şi 21 din Constituţie.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã textele de lege criticate reglementeazã o procedurã simplificatã şi de urgenţã prin care oricare dintre pãrţile în proces care are interes sã constate de urgenţã o stare de fapt poate solicita administrarea dovezii, atunci când existã o anume primejdie ca dovada sã disparã sau sã fie greu de administrat în viitor, fãrã a se încãlca dispoziţiile art. 16, 20 şi 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului aratã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece acestea nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare şi se aplicã în mod egal tuturor pãrţilor procesului civil. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, se aratã cã textele de lege criticate nu opresc pãrţile interesate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi asigurã îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, aratã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã. Din încheierea de sesizare a Curţii şi din opinia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate rezultã cã autorul excepţiei se referã la art. 235-241 din Codul de procedurã civilã. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 235-241 din Codul de procedurã civilã. Art. 238 alin. 1 şi art. 239 alin. 1 au fost modificate prin pct. 71, respectiv pct. 72 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 235: "Oricine are interes sã constate de urgenţã mãrturia unei persoane, pãrerea unui expert, starea unor lucruri, mişcãtoare sau nemişcãtoare, sau sã dobândeascã recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacã este primejdie ca ele sã disparã sau sã fie greu de administrat în viitor.
Cererea poate fi fãcutã chiar dacã nu este primejdie de întârziere, în cazul când pârâtul îşi dã învoirea.";
- Art. 236: "Cererea se va îndrepta, înainte de judecatã, la judecãtoria în circumscripţia cãreia se aflã martorul sau obiectul cercetãrii, iar în timpul judecãţii, la instanţa care judecã pricina.
Partea va arãta în cerere dovezile a cãror administrare o pretinde, faptele ce voieşte sã dovedeascã, precum şi primejdia întârzierii sau învoirea pârâtului.
Pârâtul nu este obligat sã depunã întâmpinare. Instanţa va hotãrî prin încheiere datã în camera de consiliu.
În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fãrã citarea pãrţilor.";
- Art. 237: "Administrarea dovezii va putea fi fãcutã de îndatã sau la termenul ce se va soroci.";
- Art. 238: "Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Încheierea datã în timpul judecãrii unei pricini nu poate fi atacatã decât o datã cu fondul.";
- Art. 239: "Orice persoanã care are interes sã constate de urgenţã o anumitã stare de fapt care ar putea sã înceteze ori sã se schimbe pânã la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia cãreia urmeazã sã se facã constatarea sã delege un executor judecãtoresc din aceeaşi circumscripţie sã constate la faţa locului aceastã stare de fapt.
Preşedintele poate încuviinţa facerea constatãrii fãrã înştiinţarea aceluia împotriva cãruia se cere.
Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva cãruia s-a fãcut constatarea, dacã nu a fost de faţã.
El va face dovada pânã la dovada contrarie.";
- Art. 240: "În caz de primejdie în întârziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecãtoreşti se vor putea face şi în zilele de sãrbãtoare şi chiar în afara orelor legale, cu încuviinţarea anume a magistratului.";
- Art. 241: "Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevãzute pot fi folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.
Cheltuielile fãcute cu administrarea dovezilor vor fi ţinute în seamã de instanţa care judecã pricina de fond."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã procedura de asigurare a dovezilor este o procedurã specialã, de urgenţã, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se aflã în primejdie sã disparã sau sã fie greu de administrat în viitor.
Oricine are interes sã constate de urgenţã mãrturia unei persoane, pãrerea unui expert, starea unor lucruri, mişcãtoare sau nemişcãtoare, sau sã dobândeascã recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacã este primejdie ca ele sã disparã sau sã fie greu de administrat în viitor. De asemenea, orice persoanã care are interes sã constate de urgenţã o anumitã stare de fapt care ar putea sã înceteze ori sã se schimbe pânã la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia cãreia urmeazã sã se facã constatarea sã delege un executor judecãtoresc din aceeaşi circumscripţie sã constate la faţa locului aceastã stare de fapt.
Astfel, Curtea constatã cã orice persoanã interesatã poate recurge la aceastã procedurã, condiţia fundamentalã a unui asemenea demers fiind existenţa unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stãri de fapt care ar putea sã înceteze ori sã se schimbe pânã la administrarea dovezilor, fãrã ca dispoziţiile criticate sã contravinã prevederilor art. 16 din Constituţie.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Procedura de asigurare a dovezilor are un caracter contencios, instanţa trebuind sã adopte toate mãsurile pentru a asigura garanţiile procesuale fundamentale. Liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, şi implicã existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum este şi cea a asigurãrii dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin procedura reglementatã în art. 235-241 din Codul de procedurã civilã pot fi folosite şi de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiţii neprivând pãrţile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.
De asemenea, ca o garanţie a dreptului la apãrare, legiuitorul a prevãzut, în cazul constatãrii de urgenţã a unei anumite stãri de fapt, obligativitatea comunicãrii procesului-verbal celui împotriva cãruia s-a fãcut constatarea, dacã acesta nu a fost de faţã la cercetare.
Faţã de invocarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea constatã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat prevederile internaţionale considerate a fi încãlcate de dispoziţiile art. 235-241 din Codul de procedurã civilã, astfel încât aceastã criticã nu poate fi reţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235-241 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari din Str. A. Pacha nr. 6 Timişoara în Dosarul nr. 3.017/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
