Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 172 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 22 aprilie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Paul Cezar Gherghişan şi Marian Radu în Dosarul nr. 672/2004 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, deşi existã diferenţe între faza de urmãrire penalã şi faza de cercetare judecãtoreascã, ambele sunt guvernate de aceleaşi principii, inclusiv de cel al garantãrii dreptului la apãrare. Nu se poate susţine cã instanţa învestitã potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã se antepronunţã, deoarece procesul este deschis oricãrei soluţii, atât de condamnare, cât şi de achitare, iar partea nemulţumitã are posibilitatea de a contesta hotãrârea pronunţatã. Pe cale de consecinţã, nu sunt încãlcate dispoziţiile referitoare la dreptul la apãrare.
Prevederile art. 23 din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã, iar art. 126 din Constituţie nu poate fi invocat, deoarece tocmai în virtutea acestuia se înfãptuieşte actul de justiţie referitor la plângerile formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 672/2004, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Paul Cezar Gherghişan şi Marian Radu în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, potrivit textului legal criticat, persoanele cercetate au fost lipsite de drepturile specifice fazei de urmãrire penalã, deoarece, necunoscând în concret acuzaţia, nu li s-a oferit posibilitatea efectivã de a se apãra.
De asemenea, deoarece în situaţia datã rechizitoriul este înlocuit cu plângerea petentului, rezultã cã acesta din urmã exercitã atribuţii de acuzare specifice Ministerului Public, iar instanţa de judecatã se substituie procurorului, ca, mai apoi, tot ea sã fie aceea care înfãptuieşte justiţia.
Judecãtoria Constanţa opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, pe parcursul urmãririi penale, învinuitului i-a fost adusã la cunoştinţã învinuirea, fiindu-i garantat totodatã şi dreptul la apãrare. De altfel, chiar dacã instanţa reţine cauza spre judecare, are obligaţia de a aplica dispoziţiile privind judecata în primã instanţã, ceea ce presupune, printre altele, şi obligaţia de a aduce la cunoştinţã inculpatului cã are dreptul de a se apãra.
Deşi dupã reţinerea cauzei spre judecare învinuitul dobândeşte calitatea de inculpat, aceastã nouã calificare nu este de naturã sã înlãture prezumţia de nevinovãţie, fiindu-i respectate toate drepturile şi garanţiile procesuale. Potrivit textului legal criticat, actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea formulatã împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã. Aceastã posibilitate este însã în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege.
Admiterea plângerii nu echivaleazã cu o antepronunţare, deoarece, în urma administrãrii probelor conform regulilor de la judecata în primã instanţã, este posibilã pronunţarea oricãrei soluţii, inclusiv a uneia similare cu cea pronunţatã iniţial de procuror.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, o datã cu admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre judecare, urmãrirea penalã este redeschisã. Or, anterior, pe parcursul acesteia, învinuitului i-a fost adusã la cunoştinţã învinuirea, i s-a garantat dreptul la apãrare, a fost audiat în aceastã calitate, având posibilitatea de a propune orice probe în apãrare, fiindu-i respectate toate garanţiile procesuale. Deşi dupã reţinerea cauzei spre judecare învinuitul dobândeşte calitatea de inculpat, acesta se bucurã de prezumţia de nevinovãţie, fiindu-i respectate libertatea individualã şi dreptul la apãrare.
Totodatã, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme constituţionale. De asemenea, prin posibilitatea instanţei de a reţine cauza spre judecare, nu se aduce atingere înfãptuirii justiţiei, întrucât aceastã posibilitate nu poate constitui în sine o prezumţie de imparţialitate a judecãtorului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu aduce atingere dreptului la apãrare şi nici principiului constituţional care consacrã unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, câtã vreme aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii similare. De asemenea, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129.
Dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut: "Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertãţii individuale, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã şi ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei privind contrarietatea dintre dispoziţiile legale atacate şi prevederile art. 24 din Constituţie sunt nefondate, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, este o procedurã contradictorie, în care toate pãrţile, inclusiv persoana acuzatã de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apãra şi de a cere fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. În aceastã din urmã ipotezã, inculpatul beneficiazã, se înţelege, de toate mijloacele de apãrare şi de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
Nu se poate reţine nici susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, privind Rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de cãtre instanţã dupã desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã implicã participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din aceastã calitate.
În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, privind libertatea individualã, Curtea constatã cã aceasta este nefondatã, deoarece dobândirea poziţiei procesuale de inculpat nu atinge principiul prezumţiei de nevinovãţie, având în vedere cã, în cadrul procedurii de soluţionare a plângerilor întemeiate pe art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, instanţa nu soluţioneazã fondul cauzei, ci se pronunţã asupra legalitãţii şi temeiniciei rezoluţiilor ori ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã dispuse în faza de urmãrire penalã.
De asemenea, nu se poate reţine cã textul de lege atacat ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 124, prin care se consacrã principiile înfãptuirii justiţiei, şi ale art. 126 referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, deoarece întreaga procedurã de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã se desfãşoarã în limitele acestor principii constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Paul Cezar Gherghişan şi Marian Radu în Dosarul nr. 672/2004 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
