Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 171 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Viorica Lenghel, Terezia Mureşan şi Laurenţiu Naş în Dosarul nr. 3.951/33/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei Viorica Lenghel, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.951/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Viorica Lenghel, Terezia Mureşan şi Laurenţiu Naş într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea parţialã a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea excepţiei se susţine cã prevederile <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât instituie un termen de cel mult un an în care terţii se pot adresa justiţiei, termen care curge de la data emiterii actului administrativ atacat. Or, "actele administrative unilaterale nu sunt fãcute publice prin mijloacele obişnuite de publicitate", astfel cã "terţii interesaţi nu pot lua cunoştinţã de existenţa acestora" decât atunci când drepturile lor sunt vãtãmate. Limitarea în timp a dreptului de a ataca aceste acte în justiţie, de a formula apãrãri ori pretenţii are caracter "vãdit discriminator", iar dreptul de proprietate "este expus abuzurilor".
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia nu este întemeiatã, textul de lege criticat nefiind contrar dispoziţiilor constituţionale invocate şi menţioneazã cã, de altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în acest sens.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, sens în care aratã cã acestea nu sunt contrare art. 16 şi 21 din Constituţie, iar dispoziţiile art. 44 din aceasta nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cãrora: "(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: [...] b) data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii, fãrã a depãşi termenul prevãzut la alin. (2)." Alin. (2) al art. 11 la care se face trimitere, prevede: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului."
Textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 21 alin. (1)-(3) privind "Accesul liber la justiţie" şi art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã şi ocroteşte proprietatea privatã, în mod egal, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorii excepţiei susţin cã prevederile <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate, întrucât termenul de cel mult un an în care terţii interesaţi se pot adresa justiţiei curge de la data emiterii actului administrativ atacat şi, în consecinţã, are caracter "vãdit discriminator", iar dreptul de proprietate "este expus abuzurilor".
Din analiza acestor susţineri rezultã cã excepţia vizeazã, în exclusivitate, termenul de un an, care curge de la data emiterii actului administrativ unilateral, în care poate fi formulatã cererea de anulare a acestuia, şi care este prevãzut de alin. (2) al art. 11 din legea criticatã. Or, cu privire la constituţionalitatea acestui text de lege Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 534 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 2 august 2006, într-o cauzã în care motivarea era similarã celei din prezentul dosar, tot prin raportare la art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Prin acea decizie, respingându-se excepţia ridicatã, Curtea Constituţionalã a constatat cã textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii care ar crea privilegii sau discriminãri, astfel cã art. 16 din Legea fundamentalã nu este încãlcat, iar art. 44 alin. (1) şi (2) din aceasta nu este incident în cauzã.
Cât priveşte invocarea art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, de asemenea, Curtea, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la aceste dispoziţii, a statuat prin <>Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, cã "stabilirea unor condiţionãri pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil". Aceasta, deoarece "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
În consecinţã, cele statuate de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe.
De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedurã, termenele de prescripţie şi cele de decãdere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de naturã a încãlca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, acestea fiind restricţii admise atâta timp cât nu aduc atingere dreptului de acces la un tribunal în substanţa sa. Aşadar, în acest domeniu statele dispun de o anumitã marjã de apreciere (Cauza Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996).
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Viorica Lenghel, Terezia Mureşan şi Laurenţiu Naş în Dosarul nr. 3.951/33/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
